Când copilul vorbeşte urât. Cum putem şterge cuvintele urâte de pe buzele frumoase

De ce vorbeşte copilul meu urât?

Pentru că entuziastul pui de om ştie acum cum este să vorbească şi e încântat peste măsură. Se prea poate să te fi auzit pe tine într-un moment de furie în care ţi-a scăpat un cuvânt nu prea elegant şi, cum el învaţă prin imitare, l-a adoptat imediat în căpuşorul lui şi acum îi dă drumul ori de câte ori doreşte. Sau poate copiii care îl mai însoţesc în parc sau chiar desenele animate sunt vinovate; nu ştim exact cine, ce şi cum, dar trebuie să ştim ce este de făcut.

Un lucru curios însă este că cei mici nu percep neapărat sensul propriu – zis al cuvintelor, ci doar nuanţa lor tabu -  încă din jurul vârstei de un an. Aşa se face că ei încep să se folosească de puterea cuvintelor puţin mai târziu, pe la trei – patru ani, când sunt conştienţi de reacţiile pe care le trezesc acestea în cei din jur.

►Citeşte şi Copilul tău fură sau minte? Care sunt comportamentele pe care nu trebuie să le treci cu vederea şi ce este de făcut

Timothy Jay, psiholog specializat în psiholingvistică și obscenități verbale, este de părere că limbajul colorat cu termeni obsceni reprezintă „un mare pas în evoluția speciei umane pentru că ne permite să ne exprimăm agresivitatea fără mijloace fizice”. Ceea ce înseamnă, după spusele lui, că atunci când copilul insultă trebuie să ne bucurăm că este o ființă umană atât de evoluată, încât a învățat să își exprime verbal, şi nu fizic, o stare emoțională fundamental cum este furia.

Bineînţeles, soluţia nu este să ne încurajăm copiii să vorbească urât sau să stăm cu mâinile încrucişate şi să zâmbim, când ne dăm seama că tocmai a învăţat un cuvânt nou care nu ne face mândri. Există o mulţime de tehnici pe care să le punem în practică, astfel încât să oprim copilul din a folosi cuvinte urâte, având grijă, în acelaşi timp, să nu îl determinăm să îşi reprime emoţiile:

Ce pot face pentru ca cel mic să nu mai vorbească urât?

Nu lăsa să ţi se vadă pe chip uimirea sau ruşinea – Când îţi auzi copilul (în special prima dată) spunând un cuvânt urât, nu ţipa, nu râde, nu te arăta jenată sau şocată – pentru că el exact acest lucru şi-l doreşte: să atragă atenţia. În majoritatea dintre cazurile, atunci când copiii încep să folosească un vocabular murdar, o fac mai mult pentru a experimenta – “am senzaţia că oamenii folosesc acest cuvinte pentru a exprima ceva intens! Ia să văd şi eu ce se întâmplă!” Pentru că să faci un adult să râdă, să se enerveze sau să se ruşineze, atunci când eşti foarte mic, îţi conferă o putere imensă, pe care oricine şi-o doreşte. Aşa că ţine minte: chiar dacă a spus ceva urât într-un mod amuzant (pentru că, să recunoaştem, parcă nu sună chiar atât de îngrozitor un copil care spune “fil-al!”), nu râde. Cel mai bun răspuns, în acea secundă, este chiar liniştea.

Setează nişte limite – Dacă cel mic a făcut un obicei din a folosi anumie cuvinte urâte, înseamnă că e timpul să setezi câteva limite. Este important să o faci calm, fără să devii agitată sau nervoasă – pentru că altfel îşi va reaminti ce putere poate avea asupra ta. Iar o abordarea autoritară  cu care ai putea fi tentată să îi interzici categoric utilizarea acestor cuvinte nu poate avea decât efectul negativ de a îndepărta copilul de tine. Va înțelege că nu are voie să folosească respectivele cuvinte în prezența ta, dar va continua să le testeze în prezența altor adulți sau copii. Nu îi explica sensul cuvintelor vulgare folosite, spune-i că nu sunt acceptabile pentru că îi pot răni pe cei din jur. Roagă-l să nu folosească aceste cuvinte în prezența altor persoane, pentru că se pot simţi jignite. Spune-i destul de clar şi de calm că astfel de cuvinte nu pot fi folosite în casa voastră şi, cu atât mai puţin, în public.

Învaţă-l ce este disciplina – Dacă persistă în a se exprima urât, înseamnă că e timpul pentru tactici cu efect disciplinator. Rămâi calmă şi spune prompt că din cauza acelui cuvânt trebuie să suspendaţi activitatea din acel moment. Dacă este destul de mic, fă acest lucru doar pentru câteva secunde. Lasă-l în linişte pe bancheta din spate a maşinii, pe un scaun plictistor din mall sau în camera bunicii – oriunde aţi fi - şi nu îi da atenţie. Pune acest lucru în practică nu ca o pedeapsă, ci ca o modalitate de a-l ajuta să îşi controleze starea de agitaţie sau de nervi pe care o simte. Orice atenţie din partea ta – negativă sau pozitivă – nu va face decât să îi întărească puterea pe care simte că o are asupra ta.

►Citeşte şi Se poate crește un copil fără pedepse și amenințări?

Substituie cuvintul urât folosit cu unul amuzant – Să spunem că cel mic are tendinţa de a zice “oh, la naiba”, când ceva nu îi iese cum trebuie; transformă totul într-un joc sau într-un cântecel în care acest cuvânt „este mâncat” de expresia – „of, of, of – şi-un pantof!” şi foloseşte-l şi tu relativ des, pentru ca el să îl reţină şi să îl şteargă din mintea lui pe celuilalt. Declară-te uimită ori de câte ori îl auzi la el, va fi fascinat de puterea pe care o are asupra ta şi îl va folosi şi altădată .

Nu îi oferi recompense în schimbul renunţării la cuvintele vulgare – Dacă cel mic vorbeşte urât şi tu îi spui că îi dai o îngheţată dacă tace, nu vei face decât să îi întăreşti acest tip de comportament. Va veni iar şi iar cu expresii urâte, va profita peste măsură şi vei obţine întocmai efectul invers a ceea ce îţi doreşti.

Învaţă-l ce este respectul – Explică-i cum cuvintele urâte îi jignesc pe ceilalţi, cum îi rănesc şi adaugă că nu contează dacă alţi copii le folosesc – important este ca el să vorbească frumos, pentru că doar atunci va fi apreciat şi îi va face fericiţi pe cei din jur.

Ai grijă la vocabularul tău – Desigur, regulile părinţilor sunt diferite de ale copiilor, dar dacă cel mic aude cât e ziua de lungă cuvinte urâte în casă, nu vei avea prea multe şanse să îl convingi că acestea sunt inacceptabile. Nu va înţelege niciodată de ce tu ai voie să spui ceva  şi el nu, aşa că va sfârşi prin a te imita ori de câte ori va simţi nevoia.