Ați supraviețuit primei zile a anului școlar? Dar de festivitatea de deschidere ați trecut cu bine? Felicitări! Puține lucruri vă mai pot doborî în viață de acum înainte. Întreb pentru un prieten, la noi a fost frumos tare. Nu ne-am învârtit de zece ori în jurul școlii și al străduțelor adiacente ca să găsim loc de parcare, pentru că părinții câtorva sute de copii au fost chemați la aceeași oră, în același loc și toți au venit cu minimum o mașină. Nici nu am parcat la aproximativ 1 kilometru de școală, apoi am alergat la propriu, pe tocuri (e, da, sigur, am vrut să fiu o doamnă și-n prima zi de școală).
N-am înotat prin mulțime, în încercarea disperată de a prinde o bucățică de asfalt liberă, cât să stăm cu ambele picioare, nu pe vârfuri sau în poziția cocostârc.
Din discursul oficial am înțeles tot
Boxele nu pârâiau, se auzea curat ca lacrima, lumea făcea liniște și asculta. Nici nu s-a vorbit mult. Nu, clar nu s-a ajuns la o oră, în care toți făceau 13-14 pe loc. Mai apoi nu s-a îngrămădit nimeni – copiii către clase, părinții către ieșire. După fix o oră, nici nu s-au făcut valuri valuri umane, părinți și copii care încercau disperați să ajungă unii la alții și împreună la ieșire.
(...)
