Vi s-a întâmplat vreodată să aflați cu stupoare că aveți un monstru sub pat? Totul într-o criză de plâns aproape isterică?
Sau poate că ați auzit că “astazi sigur se va întâmpla ceva rău” spus cu un ton atât de serios și încrezător încât ați simțit cu vă trece un fior rece pe spate.
Sau poate aveți acasă un copil trist și panicos care vă spune în permanență NU, motivând faptul că îi e frică, fără să poată să identifice cauza acestei frici.
Dacă cele de mai jos vă sună familiar, dacă cel mic:
- Este în permanență îngrijorat despre ce o să se întâmple
- “Dar daca” este cel mai des scenariu la care se gândește
- Evită să socializeze cu alți copii
- Trece ușor de la sentimente de teamă la explozii de furie
- Nu poate să adoarmă din cauza nervozității și agitației
- Vă cere asigurări într-una
- Tot este temător, chiar dacă îl asigurați că totul e în regulă
atunci s-ar putea să vă confruntați cu o mică problemă legată de anxietate.
Copiii predispuși la anxietate sunt în permanență în stare de alertă și văd pericole și necazuri chiar dacă sunt într-un mediu pașnic și protectiv. Se pun inconștient în postura de apărare și din acest motiv sunt nervoși, supărăcioși, neatenți, au nevoie de asigurări că totul o să fie bine, nu reușesc să doarmă, sunt de multe ori foarte critici cu ei înșiși și de multe ori hipersensibili.
Pe scurt, nu își pot controla emoțiile, în special cele care reflectă teama.
