Tati, îmi cumperi și mie jucăria aia? Dar o vreau și pe cea de acolo!
Mami, dar te rooog, te rog eu mult de tot să-mi iei aia!
Știm cu toții situațiile astea. Am trecut de mii de ori prin ele. Copiii noștri vor lucruri. Multe. E și normal să-și dorească multe. Nu au încă valoarea banilor, valoarea obiectelor.
Multe dintre cadourile pe care le primesc sunt bucurii de moment. Se joacă cu ele câteva minute, apoi sfârșesc alături de alte sute de jucării, pe care nu le-au mai atins de luni bune.
► Citeşte şi Despre valoarea banilor, pe înțelesul celor mici
Cum faci, totuși, să-l convingi că nu are nevoie de jucăria aia, că e prea scumpă, că nu merită? Cu siguranță nu cu violențe. Sub nicio formă. Nu-ți iei copilul brusc de lângă o jucărie, nu-i dai o palmă la fund să se potolească și nu plecați urgent din magazin. Nu sunt soluții nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Nu sunt soluții.
Nici varianta cu „Nu am suficienți bani.” sau „Nu am bani azi.” nu merge. Pentru că, și am trăit-o pe pielea mea, copilul îți va răspunde franc, analizând realitatea din jurul lui: „Atunci tu de ce mergi la serviciu? De ce pleci de lângă mine zi de zi, în loc să stai să te joci cu mine? Nu pentru bani?”.
De-a lungul timpului, am creat o regulă doar a noastră. Se bazează pe foarte multe discuții și bunăvoință. De exemplu, dacă mergem la cumpărături, luăm o singură jucărie. V-am povestit în link despre ea și vă las și mai jos video-ul, cu demonstrația.
