„A greși e omenește!” auzim adeseori. Dar oare suntem capabili să acceptăm întru totul greșelile noastre sau ale altora? Oare am fost de fiecare dată iertați când am comis-o? Mă întreb de unde frica aceasta ancestrală de greșeli pe care o transmitem din generație în generație și care a ajuns, într-un final, și pe umerii copiilor noștri?
De unde această frică a copiilor noștri de greșeli?
Când eram noi mici nu prea ți se iertau multe. La școală, ferească Dumnezeu să fi luat vreo notă proastă la vreo materie la care chiar nu aveai niciun talent. Așa am fost noi crescuți și educați. „Nu există nu se poate, există nu vrei!” și multe alte slogane anti-parenting ne-au împăienjenit constant copilăria și adolescența. Inevitabil, am absorbit și noi din practica, mai puțin ortodoxă, a generațiilor dinainte și, fără să vrem, le dăm mai departe.
David, copilul unor prieteni, este în clasa pregătitoare. Înainte să înceapă scoala, tot ce îl preocupa era: „Dacă învăț prost și greșesc la scoală? Ce mă fac atunci?”. De ce îi era atât de frică acestui baiețel de greșeli? Și cum să ne asigurăm noi, ca părinți, că, dacă frica nu dispare, nu-i va afecta studiile și viața socială mai târziu?
Citește mai mult pe taticool.eu
Cum să-ți înveți copilul să nu-i fie frică de greșeli?
