Astăzi este Ziua Educației. Și poate că, înainte de flori, felicitări și „La mulți ani!”, ar trebui să ne permitem să spunem ceva mai incomod.
Copiii noștri cresc într-o lume în care informația este la un click distanță. Inteligența artificială poate răspunde în câteva secunde la întrebări pentru care noi răsfoiam enciclopedii, tehnologia schimbă meserii de la un an la altul, iar unele dintre joburile pe care le vor avea copiii care intră astăzi în clasa pregătitoare probabil nici nu există încă.
Și totuși, de prea multe ori, școala continuă să îi întrebe cât de bine pot reproduce o informație.
Îi învățăm definiții, dar nu suficient cum să verifice dacă ceea ce citesc este adevărat. Le cerem să memoreze, dar prea rar să argumenteze. Le corectăm greșelile, dar nu întotdeauna îi învățăm că a greși este una dintre modalitățile prin care înveți.
Iar apoi un copil întreabă:
„Dar la ce îmi folosește asta?”
Poate că este una dintre cele mai bune întrebări pe care ni le poate pune.
Nu vrem o școală mai ușoară. Vrem una mai relevantă
Să spunem că educația trebuie să se schimbe nu înseamnă că elevii nu mai trebuie să învețe matematică, istorie, literatură sau biologie. Nici că școala trebuie să fie mereu distractivă sau că unui copil nu ar trebui să i se ceară efort.
Dimpotrivă.
Ne-am dori o școală care să îi provoace mai mult să gândească și mai puțin să reproducă.
Să știe să citească un text și să se întrebe dacă informația este adevărată. Să poată argumenta de ce crede ceva. Să înțeleagă procentele nu doar pentru următorul test, ci și atunci când, peste câțiva ani, va trebui să înțeleagă o dobândă.
Să știe să comunice, să lucreze cu ceilalți, să ceară ajutor, să gestioneze un conflict și să poată spune „nu știu” fără să simtă că a eșuat.
Pentru că lumea pentru care îi pregătim va cere toate aceste lucruri.
Aproape jumătate dintre elevii români nu ating nivelul de bază
Și nu vorbim doar despre impresia unor părinți nemulțumiți.
Cele mai recente rezultate PISA arată că doar 52% dintre elevii români de 15 ani evaluați ating cel puțin nivelul de bază la lectură și 48% la matematică.
Sunt copii care au mers ani întregi la școală. Au avut manuale, au dat teste, au făcut teme, au primit note și au trecut dintr-o clasă în alta.
De aceea, poate că întrebarea nu ar trebui să fie doar cât învață copiii, ci și cât din ceea ce învață pot folosi cu adevărat.
Un copil are nevoie de cunoștințe. Fără ele nu există nici gândire critică.
Dar, în 2026, are nevoie și să știe ce să facă cu informația.
Să compare surse. Să recunoască o informație falsă. Să distingă un fapt de o opinie. Să folosească tehnologia fără să îi cedeze ei procesul de gândire.
Școala nu poate concura cu tehnologia la cantitatea de informație pe care o poate furniza.
Poate face ceva mult mai valoros: să îl învețe pe copil ce să facă cu informația.
Aceasta nu este o scrisoare împotriva profesorilor
Poate chiar dimpotrivă.
Există profesori care schimbă vieți. Care văd copilul din spatele notei. Care caută metode noi, își adaptează lecțiile și încearcă să țină aproape copii cu ritmuri și nevoi complet diferite.
Un profesor poate face enorm.
Dar un profesor nu poate repara singur un sistem.
Și poate că nici noi, părinții, nu suntem în afara acestei discuții.
Pentru că și noi întrebăm uneori mai întâi „Ce notă ai luat?” și abia apoi „Ce ai învățat?”.
Și noi comparăm.
Și noi ne speriem de greșeli.
Poate că putem începe schimbând măcar întrebările cu care îi întâmpinăm când vin de la școală:
„Ce ai înțeles astăzi?”
„Ce ți s-a părut greu?”
„Ai întrebat când n-ai știut?”
„Ai descoperit ceva interesant?”
De Ziua Educației, poate că avem nevoie de mai mult decât felicitări
Avem nevoie de o conversație sinceră despre ce vrem să fie școala.
Despre cât loc lăsăm curiozității într-un sistem preocupat de răspunsul corect.
Despre ce măsurăm atunci când spunem că un copil este „bun la școală”.
Și, mai ales, despre lumea pentru care îl pregătim.
Copiii care intră astăzi în școală vor fi adulți în anii 2030 și 2040. Nu știm exact ce meserii vor avea și ce tehnologii vor folosi.
Dar știm că vor avea nevoie să gândească, să se adapteze, să discearnă, să comunice, să colaboreze și să continue să învețe mult după ce nu va mai exista nimeni care să le dea note.
De Ziua Educației, poate că nu mai este suficient să spunem că educația este importantă.
Știm deja.
Întrebarea este dacă educația pe care le-o oferim astăzi copiilor noștri îi pregătește cu adevărat pentru lumea în care vor trăi mâine.
