În ultimii ani, tot mai mulți părinți aud vorbindu-se despre „mentalitate rigidă” și „mentalitate flexibilă” — concepte introduse de psihologul american Carol Dweck. Dincolo de jargon, ideea este simplă și extrem de practică: modul în care un copil învață să se raporteze la eșec, efort și greșeală îi influențează dezvoltarea pe termen lung.
Ce este mentalitatea rigidă
Un copil cu mentalitate rigidă (fixed mindset) ajunge să creadă că abilitățile sunt „date”: ești bun sau nu ești, inteligent sau nu, talentat sau nu. În această logică, greșeala devine o amenințare, nu o oportunitate. Copilul evită provocările, renunță rapid și poate dezvolta anxietate de performanță, pentru că fiecare eșec pare o dovadă personală de „nu sunt suficient de bun”.
Semnele sunt subtile, dar frecvente:
– „Nu pot” înainte să încerce
– frustrare intensă la greșeli mici
– evitarea sarcinilor mai dificile
– nevoie constantă de validare externă
Ce este mentalitatea flexibilă
Mentalitatea flexibilă (growth mindset) pornește de la o idee diferită: abilitățile se construiesc prin exercițiu, efort și perseverență. Copilul nu se definește printr-un rezultat, ci prin proces. Greșeala devine feedback, nu verdict.
Copiii cu acest tip de mentalitate:
– acceptă provocările
– sunt mai perseverenți
– tolerează mai bine frustrarea
– învață din eșec fără să se simtă „defecți”
Important: mentalitatea flexibilă nu înseamnă optimism naiv sau presiune constantă de „a fi mai bun”, ci siguranța că valoarea personală nu depinde de performanță.
Citește și Cum i-am explicat copilului meu de 6 ani de ce e important să își facă temele și să ia note mari
Rolul părinților: mai important decât inteligența copilului
Personal opinion: cea mai mare influență asupra tipului de mentalitate nu o are școala, ci limbajul de acasă. Nu ce copil avem contează decisiv, ci cum vorbim cu el despre reușite și eșecuri.
Un exemplu clasic din cercetările lui Dweck:
– „Ești foarte deștept” întărește mentalitatea rigidă
– „Ai muncit mult pentru asta” susține mentalitatea flexibilă
La prima vedere, diferența pare minoră. În realitate, mesajul transmis este complet diferit. Primul leagă valoarea copilului de rezultat, al doilea de proces.
Cum putem cultiva mentalitatea flexibilă, concret
– Lăudați efortul, strategia și perseverența, nu doar rezultatul
– Normalizați greșeala: vorbiți despre propriile eșecuri fără rușine
– Evitați etichetele globale („ești genial”, „nu ești bun la asta”)
– Încurajați întrebările și curiozitatea, nu doar răspunsurile corecte
– Ajutați copilul să vadă progresul, chiar și atunci când rezultatul final nu e ideal
Un copil nu are nevoie să audă constant că este „cel mai bun”. Are nevoie să știe că poate deveni mai bun.
De ce contează pe termen lung
Mentalitatea flexibilă este asociată cu o adaptare mai bună la stres, cu motivație intrinsecă și cu reziliență emoțională. Într-o lume în care copiii vor schimba meserii, roluri și contexte de mai multe ori de-a lungul vieții, capacitatea de a învăța și a se adapta este mai valoroasă decât orice talent fix.
Educația nu înseamnă doar acumulare de informații, ci formarea unei relații sănătoase cu efortul, greșeala și propria valoare. Iar această relație începe acasă, în conversațiile mărunte de zi cu zi, nu în momentele spectaculoase.
Citește și Transformă eșecul în succes. 4 moduri prin care să îți înveți copilul că eșecul poate fi, de fapt, adevăratul succes
