În cele mai multe cazuri, copiii petrec la școală 7 ore pe zi. Mulți dintre ei învață după-amiază, ajung acasă la ore târzii, iar programa școlară este atât de încărcată încât elevii sunt epuizați, fizic și psihic. Pe fondul acestor probleme care se perpetuează în România de 26 de ani încoace, Misterul Educației a anunțat noi modificări, ce vor fi aplicate începând cu anul școlar 2017-2018. Schimbări care stârnesc consternare în rândul profesorilor și, mai ales, în rândul părinților.
Ministerul Educației a făcut marți public noul plan-cadru pentru învățământul gimnazial, care va fi aplicat începând cu anul școlar 2017-2018. Acesta prevede, între altele, creșterea numărului de ore de limba română de la patru la cinci, introducerea disciplinei informatică și TIC (tehnologia informației și a comunicațiilor), studierea limbii latine în clasa a VII-a, în loc de a VIII-a.
În același timp, potrivit planului cadru, elevii de gimnaziu vor mai studia disciplina educaţie socială: gândire critică şi drepturile copilului, toleranţă şi educaţie interculturală, educaţie juridică şi cetăţenie democratică, educaţie economico-financiară şi antreprenoriat.
Într-un interviu pentru Republica.ro, Oana Moraru, consultant educațional și fondatoarea școlii Helikon și a platformei Vocea Părinților, critică noul document.
- Cum s-a ajuns la actuala formulă a planului cadru pentru gimaziu, atât de așteptat și discutat?
Întrebarea isinuează cumva că aceste tabele sunt produsul unor îndelungate și constructive dezbateri. De fapt, nu „s-a ajuns” deloc la aceste planuri-cadru; de la ele s-a plecat și tot la ele ne-am întors, după un ocol teatral, de imagine, cu multe fumigene și voci media prinse inocent în horă. Aceast plan cadru nu este rezultatul unor negocieri inteligente, așezate pe nevoile noastre de a ne mișca într-o anumită direcție. Singurul lucru inteligent despre el este împachetarea într-un scenariu mediatic, numai bun să salveze reputația unui mandat. Chestia cu istoria și latinitatea a picat numai bine.
S-au păstrat disciplinele întocmai, s-au mutat dintr-un an în altul, s-au adăugat câteva titluri noi, care, de fapt, nici nu pot fi discipline în sine. Gândirea critică, conștiința multiculturală, spiritul tolerant, drepturile copilului, înțelegerea pârghiilor economice elementare - sunt, de fapt, valori la care trebuie să ajungem prin ceea ce predăm la toate celelalte discipline.
Pentru că sunt inserate separat și prezentate ca inovație, sunt în măsură să spun, fără perdea, că oamenii ăștia de sus care iau decizii fie ne cred proști pe toți, fie sunt chiar ei astfel. Când așezi inovația separat de trunchiul comun, e ca și cum ai spune că punem de-o parte lucrurile serioase (adică pedagogiile noastre prăfuite) și chestiile noi le băgăm așa, ca pe un corp străin și exotic ca să ne facem că știm despre ce e vorba. Din păcate, ăsta e adevărul: educația pentru gândire e încă un lucru exotic în România.
- Vorbim de ani întregi despre cum putem să face o școală mai bună pentru copiii noștri. Reușesc noile planuri cadru să se îndrepte spre acest scop ?
Nu, dimpotrivă. Planurile astea cimentează mentalitățile noastre depășite. Mai mult, dau perdeaua la o parte de pe fața imposturii noastre administrative și mai ales, de pe fața academicienilor noștri subordonați politic.
Se presupune că aceste planuri sunt rezultatul unor cercetători și al unor experți cu ceva morgă intelectuală, despre care se vede clar că nu au voie să deranjeze pe nimeni, că nu își permit să gândească în afara intereselor imediate de campanie sau a reflexelor noastre totalitare, de control. Nu știu dacă e comic sau extrem de trist faptul că ministrul a ieșit și a zis că de-acum avem mai mult timp la dispoziție pentru opționale, adică pentru libertatea școlilor de a-și decide o felie mică de curriculum.
De acum, culmea, aceste așa-zise libertăți au fost aruncate și mai departe de trunchiului-comun care a devenit și mai lăbărțat, și mai înțepenit. Noi, ăștia, care mai vrem libertăți, trebuie să o facem pe burta goală; că la 6-7 ore pe zi la școală, numai de inovație n-o să le ardă copiilor. Și asta, în contextul în care profesorii au aceeași normă, stau 3-4 ore pe zi.
- Crește timpul pe care elevii îl vor petrece la școală. Ca mamă și ca profesor, spuneți-ne, vă rugăm, cum credeți că îi va afecta acest lucru pe copii?
Ieri, ministrul Curaj a sugerat că părinții români își doresc să țină copiii mai puțin acasă și mai mult la școală. A vrut să pară generos, că își asumă o povară în plus. Majoritatea profesorilor români este mediocră, școlile sunt medii agresive, nereglementate pe principii de sănătate emoțională și standard academic înalt. De ce ai vrea să îți ții copiii mai mult timp aici? Nu știu! Mi se pare iresponsabil să apari în public, ca lider, și să nu amintești de fiecare dată care sunt bubele noastre, ce avem de făcut și încotro ne îndreptăm. Dacă tot ai creat un tabel - așa cum ai fost constrâns să o faci - n-are sens să îl girezi cu un optimism atât de grosolan. Mai bine spui adevărul, despre câte probleme avem și dai oamenilor puțină speranță și direcție. Faptul că ne prefacem, că ascundem sub preș cât de săraci și jos suntem, doar ca să salvăm onorabilitatea unui mandat - mi se pare cinic și trist.
Citește restul interviului pe Republica.ro.
