De la mesele gratuite din nord la pachețelele din vest — cum arată prânzul elevilor din Europa
Ne plângem adesea că elevii noștri mănâncă pe fugă, printre ore, un covrig sau un corn cu ciocolată. Dar în alte țări europene, masa de prânz face parte din educație, nu doar din rutină. În unele locuri, copiii primesc zilnic mâncare gătită, sănătoasă, în cantine luminoase; în altele, părinții pregătesc pachețele după reguli clare. Așa arată lumea prânzului școlar, de la Helsinki până la Madrid.
Modelul nordic – mâncare gratuită și educație prin farfurie
În Finlanda, prânzul e un drept, nu un lux. Fiecare copil primește zilnic o masă caldă gratuită, indiferent de venituri sau statut social. E o tradiție veche de peste 70 de ani, parte din filosofia finlandeză că educația și sănătatea merg mână în mână.
Meniurile sunt simple și echilibrate: supe de legume, tocănițe ușoare, pește cu orez, cartofi fierți, salate proaspete și fructe. Laptele sau apa sunt singurele băuturi permise. În timpul mesei, copiii nu doar mănâncă, ci și învață despre risipa alimentară, despre cum se combină alimentele și despre respectul față de hrană. Pachetul de acasă este aproape inexistent – masa caldă e o parte firească a zilei de școală.
Suedia are o abordare asemănătoare. Școlile oferă prânzuri gratuite tuturor elevilor, iar meniurile pun accent pe prospețime și sustenabilitate. Se folosesc ingrediente locale, iar o zi pe săptămână este dedicată exclusiv meniurilor vegetariene. Într-o săptămână obișnuită, copiii pot primi chifteluțe cu piure, somon cu legume, paste cu sos de roșii sau supe de linte. Ora de masă e respectată, iar atmosfera e relaxată – copiii se așază la mese comune, discută și mănâncă în tihnă.
Germania – între cantină și pachetul de acasă
În Germania, sistemul diferă de la o regiune la alta. În școlile cu program prelungit, masa de prânz este obligatorie, de obicei plătită parțial de părinți și servită într-o cantină. Meniurile sunt aprobate de organizații de nutriție și includ mâncăruri simple: paste, carne slabă, orez cu legume, supe și fructe.
În școlile unde elevii termină orele devreme, pachețelul de acasă e încă tradiția principală. Diferența este că există recomandări clare despre ce ar trebui să conțină: o sursă de proteine, legume sau fructe, cereale integrale, lactate. Chiar și atunci când nu e o masă organizată, statul german tratează alimentația copiilor ca pe o responsabilitate comună, nu doar a părinților.
Italia – prânzul ca artă și disciplină
În Italia, masa de prânz la școală e un moment aproape sacru. Fiecare oraș are propriul sistem de cantine, iar accentul e pus pe prospețime și varietate. Gândite în cicluri de câte patru săptămâni, meniurile includ zilnic legume, fructe, cereale integrale și pește de cel puțin două ori pe săptămână.
Un prânz tipic italian poate însemna paste cu sos de roșii, o porție mică de carne sau pește, salată de sezon și un fruct. Copiii sunt încurajați să guste din toate, chiar dacă nu le place, pentru a-și educa gusturile. În unele școli, masa e servită pe farfurii de ceramică, nu pe tăvi, pentru a păstra atmosfera de acasă.
Spania – reguli ferme pentru o generație mai sănătoasă
În Spania, mesele din școli au devenit parte din strategia națională de combatere a obezității infantile. De curând, guvernul a impus reguli stricte: fructe și legume zilnic, pește cel puțin o dată pe săptămână, fără sucuri zaharoase, fără produse ultraprocesate.
Cantinele școlare oferă de obicei două feluri – o supă sau o mâncare gătită, urmată de un fel principal și un desert simplu, de regulă fructe. Există și opțiuni vegetariene sau fără gluten, iar mesele sunt gândite să îi învețe pe copii echilibrul, nu doar să îi hrănească.
Franța – masa ca exercițiu de civilizație
În Franța, prânzul de la școală e tratat cu seriozitatea unei ore de cultură generală. Există reguli clare: un fel principal, o garnitură, un produs lactat și un desert, iar apa este singura băutură permisă. Cel puțin o zi pe săptămână are meniu fără carne, iar totul se servește în tihnă, la mese comune.
Copiii nu mănâncă grăbiți, nu folosesc telefoanele, iar mesele sunt văzute ca o lecție de gust, de comportament și de respect față de hrană. Meniurile sunt publice, părinții le pot consulta, iar școlile se mândresc cu diversitatea lor culinară.
Olanda – responsabilitatea părintelui
În Olanda, sistemul e complet diferit: majoritatea copiilor aduc pachetul de acasă. Prânzul e simplu și rece – sandvișuri cu brânză, fructe, biscuiți simpli, iaurt. Părinții sunt principalii responsabili pentru alimentația zilnică, iar școlile oferă doar spațiul unde copiii pot mânca.
Totuși, în ultimii ani, autoritățile olandeze au început să introducă programe pilot prin care oferă mese calde gratuite în școlile din comunități vulnerabile. Ideea câștigă teren: tot mai multe voci spun că masa de la prânz ar trebui să fie parte a educației, nu doar o alegere personală.
Citeşte şi Ce mănâncă la micul dejun cei mai fericiți copii din lume?
Ce putem învăța din toate aceste modele
De la mesele gratuite din nord, unde fiecare copil e tratat egal, până la sistemele flexibile din vest, un lucru e clar: acolo unde statul își asumă hrana elevilor, diferențele sociale se estompează, iar copiii învață ce înseamnă echilibrul și grija față de sine.
România e încă la începutul drumului, dar inspirația există. O masă caldă la școală nu e doar despre hrană, ci despre demnitate, educație și șanse egale. Iar până când vom avea un sistem bine pus la punct, părinții rămân piesa centrală — cei care pot transforma o simplă cutie de prânz într-o lecție de grijă, echilibru și iubire.
