Camera copilului este, în teorie, cel mai sigur spațiu al casei. Mobilă colorată, jucării moi, decoruri gândite să inspire liniște și veselie. În practică însă, tocmai această zonă „sigură” ascunde riscuri la care mulți părinți nu se gândesc, pentru că obiectele par inofensive.
Un prim exemplu sunt magneții și bateriile de tip pastilă. Integrate în jucării sau obiecte decorative, sunt suficient de mici pentru a fi înghițite. În contact cu organismul, pot provoca leziuni interne severe. La fel de problematice sunt cordoanele de la perdele sau jaluzele, pe care copiii mici le pot trage sau încurca în jurul gâtului.
Mobilierul instabil e un alt pericol ignorat. Chiar și o comodă de dimensiuni reduse, dacă nu este prinsă de perete, se poate răsturna atunci când copilul se cațără pentru a ajunge la o jucărie. Studiile arată că accidentele provocate de mobilier răsturnat sunt mai frecvente decât se crede și pot avea consecințe grave.
Mai există și jucăriile aparent „sigure”: plușurile mari, care pot deveni un risc de sufocare pentru copiii foarte mici, sau piesele detașabile din seturi de construcție, care se desprind mai ușor decât promite eticheta.
Nu în ultimul rând, cablurile electrice și prizele. Deși majoritatea părinților folosesc protecții pentru prize, puțini verifică periodic cablurile dispozitivelor (lampă de veghe, baby monitor, încărcătoare). Copiii au tendința să roadă sau să tragă de ele, ceea ce poate provoca arsuri sau electrocutări.
Concluzia nu este că trebuie să transformăm camera copilului într-un spațiu steril, fără obiecte. Dar este important ca părinții să privească dincolo de suprafața colorată și să facă o evaluare critică a riscurilor. Multe dintre aceste pericole se pot preveni simplu – prin fixarea mobilierului, înlocuirea jucăriilor deteriorate, folosirea accesoriilor de siguranță și, mai ales, prin supravegherea atentă a copilului.
Camera copilului ar trebui să rămână locul jocului și al siguranței, nu al accidentelor evitabile.
