Părinții care se întorc la serviciu după primele șase luni de la nașterea copilului ar putea să nu mai fie nevoiți să aleagă între salariu și indemnizația pentru creșterea copilului. Programul de guvernare depus la Parlament de premierul desemnat Siegfried Mureșan propune ca indemnizația să poată fi încasată în continuare, concomitent cu veniturile salariale.
Este o schimbare importantă față de mecanismul actual, dar și una despre care părinții trebuie să știe, înainte de toate, un lucru: măsura nu este în vigoare în acest moment. Ea apare în programul de guvernare 2026–2028 depus la Parlament pe 26 septembrie și, pentru a putea fi aplicată, sunt necesare modificările legislative corespunzătoare.
Mureșan a reiterat public măsura pe 28 septembrie, enumerând printre propunerile programului „păstrarea indemnizației pentru creșterea copilului la revenirea la muncă”.
Ce s-ar schimba pentru părintele care revine la serviciu după șase luni
Propunerea este formulată pentru persoanele care au dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului și aleg să se întoarcă la serviciu după primele șase luni de la nașterea copilului.
Acestea ar urma să poată încasa în același timp veniturile salariale și indemnizația pentru creșterea copilului. Scopul declarat în program este încurajarea revenirii mai rapide pe piața muncii, fără pierderea beneficiului acordat pentru creșterea copilului.
Pentru o familie, diferența ar putea fi considerabilă. În loc ca revenirea la serviciu să însemne trecerea de la indemnizație la salariu și, dacă sunt îndeplinite condițiile, la mecanismul stimulentului de inserție, părintele ar putea avea simultan salariul și indemnizația.
Tocmai aici vor conta însă detaliile viitoarei legislații. Programul de guvernare stabilește direcția politică a măsurii, dar nu oferă încă toate răspunsurile practice de care are nevoie un părinte: procedura de solicitare, relația cu stimulentul de inserție, eventualele limite sau situațiile speciale.
Cum funcționează acum revenirea la serviciu
În prezent, cadrul de bază pentru concediul și indemnizația pentru creșterea copilului este stabilit prin Ordonanța de Urgență nr. 111/2010, cu modificările ulterioare.
Sistemul actual permite, în anumite condiții, acordarea unui stimulent de inserție părinților care obțin venituri impozabile în perioada în care ar fi putut beneficia de concediul pentru creșterea copilului. Cu alte cuvinte, statul are deja un mecanism prin care încearcă să încurajeze revenirea la muncă.
Am explicat anterior cum funcționează stimulentul de inserție și de ce este legat de revenirea la serviciu. Articolul este unul mai vechi, astfel că sumele menționate acolo nu trebuie folosite drept reper pentru 2026, însă mecanismul explicat este relevant pentru a înțelege diferența dintre stimulent și indemnizația de creștere a copilului.
Noua propunere merge mai departe: părintele care revine după primele șase luni ar putea păstra chiar indemnizația.
Dacă măsura va deveni lege, va trebui clarificat și ce se întâmplă cu stimulentul de inserție în noua formulă. Programul de guvernare nu este suficient, singur, pentru a presupune că un părinte va putea cumula automat salariul, indemnizația și stimulentul.
De ce șase luni?
Pragul ales în program este „după primele șase luni de la nașterea copilului”. Asta înseamnă că propunerea nu spune că părintele se poate întoarce oricând la muncă și păstra automat indemnizația integrală, ci leagă această posibilitate de trecerea primelor șase luni.
Din perspectiva politicii publice, obiectivul declarat este revenirea mai rapidă a părinților pe piața muncii. Programul leagă această măsură și de dezvoltarea creșelor și a programelor prelungite, ceea ce atinge una dintre problemele practice pe care familiile le întâlnesc atunci când iau în calcul întoarcerea la serviciu: cine rămâne cu copilul.
Decizia unei familii nu se reduce însă la indemnizație. Accesul la creșă, programul părinților, costul îngrijirii copilului și posibilitatea de a lucra flexibil pot conta la fel de mult ca diferența de venit.
Am analizat și cât poate cântări financiar perioada petrecută acasă cu bebelușul, inclusiv diferența dintre venitul salarial și indemnizația pentru creșterea copilului.
Programul propune și „Contul Viitorului” pentru copii
Schimbarea privind indemnizația nu este singura măsură dedicată familiilor din program.
Documentul propune și introducerea unui mecanism numit „Contul Viitorului”. Părinții ar urma să poată deschide, în primul an de viață al copilului, un cont de economii și investiții pe numele acestuia, în cadrul legislației privind conturile de economii și investiții, pe care programul intenționează să o aplice din 2027.
Ideea este ca familia să poată economisi și investi pe termen lung în numele copilului, beneficiind de facilitățile fiscale prevăzute de viitorul cadru.
Și aici trebuie făcută aceeași distincție: „Contul Viitorului” este o măsură prevăzută în programul de guvernare, nu un program la care părinții se pot înscrie deja.
Ce trebuie să urmărească părinții în perioada următoare
Pentru moment, un părinte aflat în concediu de creștere a copilului nu ar trebui să își calculeze revenirea la serviciu presupunând că va încasa automat și salariul, și indemnizația.
Programul de guvernare a fost depus în Parlament, însă existența unei măsuri într-un asemenea document nu modifică singură legislația în vigoare. Va conta dacă viitorul guvern va fi învestit, în ce formă va fi transpusă măsura în legislație și de la ce dată ar urma să se aplice.
La fel de importante vor fi detaliile care acum lipsesc: ce se întâmplă cu stimulentul de inserție, dacă indemnizația se păstrează integral în toate situațiile, ce venituri vor putea fi cumulate și ce procedură va trebui urmată.
Deocamdată, noutatea este una de direcție: programul propus de Siegfried Mureșan schimbă filosofia actuală și spune că părintele care revine la serviciu după primele șase luni ar trebui să poată continua să primească indemnizația pentru creșterea copilului, în paralel cu salariul.
Pentru părinți, momentul în care această promisiune devine cu adevărat relevantă va fi cel în care apare actul normativ care stabilește exact cine beneficiază, în ce condiții și de la ce dată.
