Te rog, străine, nu îi mai oferi mâncare copilului meu, fără să mă întrebi!

Dragă domnule de la casa de marcat, îți mulțumesc că i-ai spus copilului meu ca e simpatic; și că ți s-a părut chiar atât de simpatic, încât ai simțit nevoia să îi oferi ceva, orice! M-a bucurat tare gestul tău și l-as fi acceptat cu inima deschisă, dacă acel orice ar fi fost un fruct sau dacă m-ai fi întrebat, înainte să pui mâna pe acadea și să i-o întinzi micuțului meu!

Dragă domnule din avion, mulțumim pentru bucățica de ciocolată oferită din simpatie! Dar te rog, data viitoare, întreabă-mă pe mine, discret, dacă e ok să i-o oferi lui.

Dragă mămică din parc, e frumos că îți înveți micuțul să împartă, dar aș aprecia dacă dărnicia s-ar opri, pentru moment, la jucării, iar gustarea ați consuma-o departe de ochii celorlalți copii.

De ce spun toate acestea?

În primul rând, sunt mama unui copil cu alergii pentru care acea bucățică de ciocolată sau de bomboană ar putea fi ultima. Sunt mama unui copil care s-a săturat să audă mereu: “nu, mami, nu ai voie!” Iar tu, oferindu-i toate acestea, nu faci decât să apeși și mai tare pe un buton al inimii care doare.

Apoi… și dacă cel mic nu ar avea restricții privind alergenii, poate eu nu i-am introdus încă zahărul. Nu spun ca e bine ce am ales eu, dar te rog să lași ca această decizie să îmi aparțină… Da, știu, o bucățică de bomboană nu îi face rău, nici una de ciocolată, dar ce îi face rău este să afle gustul și să îl asocieze cu o gustare pe care o găsește la orice colț; pentru ca apoi NU-urile mele vor fi în zadar!

În final, îți mulțumesc pentru bunele intenții și te rog să nu te superi pe mine! Știu că o faci cu inima deschisă și cu cele mai bune gânduri și îmi pare rău că trebuie să spun NU unor asemenea gesturi de simpatie, dar, te rog, pune-te în pielea mea și data viitoare fă-mi un semn discret, înainte de a ne oferi ceva cu toată dragostea!

Semnat, o mămică ce nu vrea decât binele copilului ei! La fel ca tine…