De fiecare dată când începe școala, vorbim despre manuale, rechizite, uniforme și rezultate la examene. Dar rareori aducem în discuție un subiect aparent banal, dar esențial: toaletele din școli. Pentru un copil, felul în care arată și funcționează acest spațiu spune multe despre cât de mult (sau cât de puțin) ne pasă de nevoile lui de bază.
Şi trebuie să recunoaştem că realitatea asta e: toalete neîngrijite, fără hârtie igienică, fără săpun, uneori chiar fără uși la cabine. În oraşele (de sate nici nu mai menţionăm) unui stat european, unde părinții contribuie constant la bugetul public și, pe lângă asta, aduc bani de acasă pentru „fondul clasei” sau „fondul școlii”, e greu de înțeles de ce această problemă persistă.
Nu vorbim despre un detaliu estetic. Vorbim despre igienă, sănătate și demnitate. Copiii petrec 4-6 ore zilnic la școală și ar trebui să aibă acces la un spațiu curat și sigur. În lipsa acestuia, mulți aleg să nu folosească toaleta ore întregi, ceea ce poate afecta sănătatea fizică. Alții își creează din start reflexul de a pleca de acasă cu șervețele umede în ghiozdan – un semn că au învățat prea devreme să se adapteze la lipsuri.
Responsabilitatea e împărțită: între școli, autoritățile locale și sistemul de educație în ansamblu. Dar pentru părinți și copii, vinovăția colectivă nu aduce nicio alinare. Soluțiile trebuie să fie simple și imediate: reparații de bază, consumabile asigurate permanent, curățenie zilnică făcută cu seriozitate.
Nu e normal să discutăm despre performanță academică, digitalizare și reforme curriculare atâta timp cât elevii învață într-un spațiu unde o nevoie elementară nu e respectată. Toaletele din școli nu ar trebui să fie un subiect tabu sau o rușine ascunsă după festivități cu baloane colorate. Ar trebui să fie o prioritate.
Dacă vrem ca școala să fie un loc în care copiii se simt în siguranță și respectați, atunci trebuie să începem cu lucrurile de bază. Și da, toaletele sunt unul dintre ele.
