Eu am doi copii si diferenta dintre ei este de doi ani. Nu a fost o alegere foarte constienta, mai degraba am mimat diferenta de varsta dintre mine si sora mea. Nu pentru ca noi doua ne-am fi inteles intotdeauna perfect, ci pentru ca fara ea as fi resimtit un gol imens in viata mea.
Relatiile dintre frati nu sunt usoare. Relatia cu sora mea in copilarie le avea pe toate si cu bune si cu rele: exista admiratie pentru ca stia sa cante asa de frumos si avea parul atat de lung, exista gelozie pentru ca era mai mare decat mine si parea sa ii iasa totul mai bine si mai usor, existau certuri si momente in care mi se parea ca imi este cel mai mare dusman, dar era si caldura cu care ma imbratisa noaptea ca sa nu imi mai fie atat de frica de intuneric.
Nici relatiile dintre copiii mei nu sunt usoare: sunt si momente, dese in care se joaca impreuna, dar si momente, parca si mai dese, in care imi vine sa cred ca ar fi mult mai simplu daca ar sta fiecare in cate o camera, fara niciun fel de interactiune intre ei. Oare sa fie de vina distanta de doi ani dintre ei? Daca ar fi fost o distanta mai mica sau mai mare le-ar fi fost mai usor? Haideti sa vedem cum se inteleg, in general, fratii in functie de varsta pe care o au.
La un an diferenta
Distanta de varsta este atat de mica incat preferintele vor fi aproape similare: vor citit aceleasi carti, vor avea prieteni comuni, vor avea aceleasi preocupari.
Copilul mai mare nu mai trebuie sa se sacrifice pentru cel mai mic - nu mai trebuie sa il astepte pe acesta sa creasca pentru a avea, in familie, activitati care sa ii placa si lui.
Asta nu inseamna insa ca vor fi la fel, intrucat vor incerca sa se identifice prin comparatie si respingere. Mie imi plac bananele va spune unul. Atunci mie imi plac capsunile, va sustine celalalt.
Vor petrece atat de mult timp impreuna incat vor fi nevoiti sa se inteleaga unul cu celalalt. Pe de alta parte amandoi iti vor simti lipsa pentru ca mereu vor trebui sa stea la rand unul dupa altul ca sa le indeplinesti nevoile, la aceasta varsta extrem de stringente.
Competitia dintre frati / surori atat de apropiati ca varsta este foarte mare si, daca cel mai mic pierde in mod constant, poate sa devina nesigur pe el.
Cel mare are tendinta de a deveni foarte critic cu sine insusi si sa nu isi accepte in niciun fel greselile. Aceasta atitudine este datorata unei frici de respingere care apare la varsta la care nu intelege ca el nu poate influenta tot ceea ce il inconjoara.
La doi ani diferenta
Copiii se inteleg destul de bine unul cu altul si se joaca impreuna.
Cel mai mare este destul de mare ca sa inteleaga ca trebuie sa astepte un pic pana cand nevoile sale sunt satisfacute. Este posibil sa se observe o maturizare rapida a sa si, mai tarziu, sa aiba abilitati academice mai bune.
Studiile au aratat ca aceasta diferenta de varsta duce la cel mai mare grad de gelozie intre frati. Doi ani este varsta la care ai de luptat cu propriile frustrari si venirea unui frate pe lume iti face viata infinit mai grea.
Atitudinile negative si o scadere a increderii in sine vin la pachet cu o diferenta de varsta de doi ani. Vei avea mult de lucru pentru a-i ajuta sa fie empatici si sa le pese de cat de bine se simt cei din jurul lor.
La trei ani diferenta
Se pare ca aceasta diferenta de varsta intre copii este cel mai usor de gestionat de catre parinti, atat din punct de vedere fizic cat si emotional.
Pentru copilul mai mare este insa dificil, pentru ca el nu mai poate sa fie tratat ca un bebelus, dar nici nu se descurca de unul singur.
Gelozia poate sa fie intensa. Copilul este suficient de mare ca sa faca comparatii, insa nu suficient de matur ca sa inteleaga de ce un bebelus are mai multa nevoie de atentia ta.
Nu te astepta sa fie o relatie lipsita de agresiune. Copiii la 3 ani sunt foarte agresivi si te poti astepta sa isi descarce nervii pe fratele mai mic.
La patru ani diferenta
Relatia de unul la unul cu fiecare dintre copii este mult mai usoara, asa ca rivalitatile intre feati vor fi mult mai mici. Exista experti care considera ca aceasta este diferenta de varsta ideala intre frati daca vrei sa ai relatii mai putin incordate in familie.
La o asemea distanta copilul mai mare i-a avut pe parinti suficient de mult timp langa sine, asa ca nu va mai dezvolta probleme de stima de sine.
Bebelusul nu va mai fi vazut ca un competitor, ci ca o fiinta adorabila cu care isi va dori sa interactioneze. Nu va mai simti ca relatia sa cu parintii este amenintata in vreun fel.
Copilul mai mic se va bucura de aceeasi atentie de care s-a bucurat si primul nascut. Parintii vor putea pune mai mare accent pe placere si nu pe eficienta.
Si relatiile intre frati vor fi mai detensionate: se vor lauda unul pe altul cu draga inima si se vor invata lucruri unul pe altul.
Chiar daca nu se vor mai juca asa mult impreuna, joaca va fi mult mai relaxata. Se vor simti bine impreuna.
S-ar putea sa te simti ca si cum ai avea doua familii care nu prea au mare legatura una cu alta: pe un copil il pregatesti pentru o petrecere si pe celalalt il certi pentru ca mananca piesele de lego.
Tu cum crezi ca este mai bine pentru familia ta?
