Esenţială în timpul sarcinii şi al naşterii, placenta are rolul de a alimenta fătul cu oxigen şi toate substrantele nutritive necesare dezvoltării şi să curate sângele acestuia de toxine. Tocmai de aceea anomaliile placentei pot pune în pericol buna dezvoltare a fătului. Iată ce explicații am primit de la Iosif Niculescu, medic specialist obstetrică-ginecologie.
Anomaliile placentare se pot clasifica în: anomalii de poziție, anomalii de formă sau de inserție în peretele uterului.
Anomalii de poziție
Placenta previa este o anomalie de poziție, caracterizată prin inserția la nivelul colului uterin. Astfel, placenta praevia acoperă parțial sau total orificiul cervical și, pe măsură ce uterul se dezvoltă, aceasta se desprinde, provocând sângerări ce pot avea prognostic grav, punând în pericol atât viața copilului, cât și a mamei. Se asociază de multe ori cu alte tulburări de placentație (placenta accreta, percretta, increta). Incidența este de 1%.
Dezlipirea prematură de placentă normal inserată reprezintă desprinderea prematură a placentei de pe uter, se mai foloseşte termenul de hematom retroplacentar (abruptio placentae), ducând, ca și în cazul de mai sus, la sângerări cu prognostic grav. Apare de cele mai multe ori în același context că și preeclampsia. Există și dezlipiri parcelare cronice care nu evoluează în timp și care uneori nu influențează dezvoltarea fătului. Fumatul și consumul de droguri (în mod special cocaina) în sarcină predispune la dezlipire de placentă. Poate să apară brusc sau insiduos și de regulă rezultă în hemoragie maternă masivă până la tulburarea echilibrului coagulării și moartea intrauterină a fătului.
Anomaliile de inserție
Placenta accreta se manifestă prin dezvoltarea vilozităților coriale adânc în endometru. Placenta accreta poate cauza sângerări vaginale în ultimul trimestru de sarcină și hemoragie severă după naștere. Forme mai agresive apar atunci când placenta invadează miometrul sau mușchiul uterin (placenta increta) sau dacă depășesc complet miometrul (placenta percreta).
Malformațiile de formă
Placenta diffusa sau placenta membranacea se manifestă prin prezența unui țesut vilos pe toată suprafața externă a sacului gestațional. Placenta diffusa este deseori însoțită de placenta previa și se pare că este cauzată de anomalii sau afecțiuni ale endometrului. Placenta membranacea este cauza de avort spontan și poate fi favorizată de chiuretajele repetate. Este relativ rară.
Placenta fenestrata (circumvallata) se caracterizează prin apariția unei zone de atrofiere centrală a placentei. Astfel, placenta devine practic absentă într-o anumită zonă. De regulă, nu pune în pericol dezvoltarea fătului.
Placenta bilobată sau succenturiata este un termen uşor diferit de placenta succenturiata, dar ambele au în comun faptul că există prelungiri/lobi ale placentei care se leagă de placenta principală prin vase de sânge. Placenta bilobată este acea placentă în care cele două segmente placentare sunt relativ egale. Plcenta succenturiata ar fi aceea în care unul din lobi este mai mic. În ambele cazuri, țesutul placentar este anormal distribuit. Când între cei doi lobi nu există nicio conexiune, anomalia poartă numele de placenta spuria.
Inserția velamentoasă a cordonului ombilical se referă la faptul că acesta nu se inseră în aria placentei ci la distanță, iar vasele se dezvoltă în grosimea membranelor. În momentul în care se rup membranele, spontan sau artificial, se produce o hemoragie fetală care, nedepistată la timp, poate duce la moartea rapidă a fătului.
Care sunt cauzele acestor anomalii?
Printre cauzele acestor anomalii se numără multiplele operații cezariene, chiuretaje uterine, întreruperi de sarcină sau pentru sarcini compromise, infecții ale uterului, anomalii congenitale ale uterului. Alimentația nu joacă categoric niciun rol în placentație.
Pentru anumite anomalii, examenul ecografic joacă un rol imens în depistarea lor însă din păcate nu se pot corecta. Nașterea prematură poate apărea în cazurile de placenta previa cu sângerare, în cazul hematomului retroplacentar cu evoluție fulminantă, în cazul inserției velamentoase a cordonului etc.
