Sari la conținut

Epiziotomia – este cu adevărat necesară sau nu? Tot ceea ce trebuie să știm

Ce este epiziotomia? De ce unii medici încă o mai practică? Ce poți face pentru a o evita?

Orice ai alege, vei fi tăiată: fie la burtă, fie jos. Depinde de tine ce alegi – mi-a zis cândva o mămică ce a născut prin cezariană, speriată de ceea ce i-ar putea aduce o naștere naturală.

Cât este de adevărat că vei fi tăiată și în cazul nașterii naturale și de ce depinde acest lucru?

În primul rând...

Ce este epiziotomia?

Epiziotomia este o incizie temporară făcută în perineu – mușchiul – “plasă” care înconjoară și susține organele genitale feminine de la vulvă până la anus -  cu scopul de a lărgi deschizătura vaginală, astfel încât fătul să iasă mai ușor. Aceasta se face chiar înainte de momentul expulziei fătului într-o naștere naturală.

Primele epiziotomii s-au făcut prin anul 1700, devenind rutină prin anii 1920, 1930.

Considerându-se că mămicile oricum se rup natural în timpul sarcinii, epiziotomia a fost văzută ca o alternativă mai ușoară a ruperii, în sensul în care o poate scuti pe mămică de durere și de timp, iar cusătura acesteia se face mai rapid și mai eficient decât în cazul rupturii naturale.
În zilele noastre, într-un procent îngrijorator de 95, epiziotomia este o interventie standard, de rutină, indiferent dacă este sau nu necesară.

Așadar, presupusele beneficii ale epiziotomiei:

•    O naștere mai rapidă și mai ușoară;
•    Prevenirea rupturilor de perineu care s-ar vindeca mai greu decât o tăietură controlată;
•    Protecție împortiva incontinenței urinare;
•    Protecție împotriva relaxării peretelui pelvian;

Care este problema cu epiziotomia, atunci?

Prin anii 1980, specialiștii au început să studieze mai îndeaproape efectele epiziotomiei de rutină și au ajuns la concluzia că această procedură face mai mult rău, decât bine. De ce?

În primul rând, pentru că ruperea naturală nu este o certitudine. Poate mama chiar nu se va rupe în mod natural și nici nu va fi nevoie. Să ne imaginăm o bucată de pânză, de tifon. Dacă o apucăm cu ambele mâini și încercăm să o rupem, pânza va rezista și cel mai probabil se va întinde fără a se rupe. Dacă însă o tăiem cu foarfeca pe una dintre margini și încercăm apoi să o rupem, materialul va ceda foarte ușor și se va rupe până jos. La fel se întâmplă și cu perineul: acesta ar trebui să fie la fel de rezistent și de elastic precum bucata de pânză. Odată tăiat, iar apoi supus unei presiuni foarte mari, ea va ceda și ruptura va fi mai adâncă.

În al doilea rând, epiziotomia nu te salvează neapărat de o naștere naturală. Poți fi tăiată într-o parte și să te rupi în alta. Astfel, se poate ajunge la durere mai persistentă, la inflamare și sângerare locală, la un timp de vindecare mai lung și la un disconfort mărit la reluarea activității sexuale.
Mămicile susțin că le-a fost mult mai greu să se recupereze în urma epiziotomiei, decât în cazul ruperii naturale. Mai mult, din cauza epiziotomiei disconfortul sexual a fost mult mai mare și imaginea de sine a scăzut dramatic.

Când e cu adevărat necesară epiziotomia?

  • Nașterea este imitentă și perineul nu mai are timp să se întindă
  • Mama nu mai poate controla împingerea
  • Capul fătului este prea mare în comparație cu rupture vaginală
  • Fătul nu este poziționat favorabil nașterii naturale fără epiziotomie;
  • Este necesar ca nașterea să aibă loc cât mai urgent posibil, din cauza unei suferințe fetale sau materne.

În afara acestor indicații medicale, epiziotomia este o intervenție dureroasă, invazivă și nu este necesară. Ea nu contribuie la confortul, siguranța și sănătatea mamei.

Și, totuși, de ce medicii apelează la epiziotomie de rutină, chiar și când nu e necesară?

De cele mai multe ori, epiziotomia de rutină contribuie la confortul medicului. Acesta va prefera întotdeauna să coasă o tăietură dreaptă decât o ruptură zdrențuită.

Cum ne putem pregăti prenatal, pentru a evita epiziotomia?

  • Hrănindu-ne cât mai sănătos și hidratându-ne corespunzător, astfel încât mușchii să fie mai elastici.
  • Să facem sport, în limita recomandării medicului (exercițiile Kegel și squat-urile sunt cele mai recomandate).
  • Poziția din timpul nașterii – Dacă îți păstrezi poziția verticală în travaliu te va ajuta gravitația, iar capul bebelușului va presa cervixul tău, ajutându-l să se dilate. Pentru o naștere mai rapidă mai ușoară, poți încerca o mulțime de poziții, precum stat în picioare, pe vine sau în genunchi. Mișcarea ajută la lărgirea pelvisului, permițând capul bebelușului să treacă prin el. Asociația Americană a Sarcinii recomandă să stai pe vine în timpul travaliului deoarece poziția îți deschide pelvisul cu până la 10%.
  • Făcând masaj perineal -  Se poate face cu orice ulei vegetal, astfel: ridici picioarele și le sprijini, astfel încât să poți sta cu picioarele depărtate fără să cazi. Introduci prima falangă a degetului mare în vagin (adică porțiunea unde se îndoaie prima dată) și întinzi mucoasa treptat.  Se face un U spre anus, pentru că, aparent, aceea e zona unde apar cele mai frecvente rupturi. Se repetă câte 3-5 minute, de cel puțin 2-3 ori pe săptămână, ideal și în fiecare zi, începând cu săptămâna 35-36.

  • Aplicând comprese călduțe în cea de a doua parte a travaliului.


► Citește și Sfatul specialistului: Recuperarea abdo-perineala dupa nastere

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!