Inainte sa raman insarcinata vazusem gravide la orele de Zumba, citisem povesti despre cat de ok e sarcina, cum nu e in nici un caz o boala ci o binecuvantare si cum poti sa duci in continuare viata dinainte de sarcina, bineinteles cu cateva mici restrictii.
Si apoi am ramas insarcinata si toate planurile mele de a merge in continuare la sala de 3 ori pe saptamana si de a manca cantitati industriale de spanac si kale s-au naruit fix in saptamana a 8-a de sarcina. Nu am mai putut sa merg in continuare la sala, spanacul imi provoca greata si brusc am devenit incapabila sa fac cele mai simple lucruri.
Dupa ce am urcat munti si am facut vacante in care am mers zeci de kilometri pe zi, m-am trezit ca nu pot sa-mi fac o salata fara sa stau asezata pe scaun. Corpul meu pur si simplu nu mai putea sa faca toate chestiile pe care le facea inainte.
Asa am aflat ca sarcina e tare diferita de la o persoana la alta, ca nu are nici o treaba cu cat de sanatoas mananci inainte sau cat de in forma esti, ca o atitudine pozitiva te ajuta dar nu iti opreste greturile si ca in functie de hormoni vei fi ok sau nu, controlul pe care il ai asupra corpului si a mintii tale va fi redus considerabil.
Moment in care m-am enervat amintindu-mi de imaginea de gravida Superman pe care o aveam in minte inainte de sarcina. Cea care poate sa faca in timpul sarcinii cam ce facea inainte, care mananca perfect, continua sa alerge in fiecare dimineata si canta zilnic impreuna cu pasarile din Alba-ca-Zapada.
Acestea sunt tare putine la numar si sansele sa ne numaram printre ele sunt mici de tot. Asta nu inseamna nici ca vom avea o sarcina de cosmar, dar ca ar trebui sa ne pregatim ca cele 9 luni sa nu fie atat de roz precum ne sunt prezentate.
Si sa fim constiente ca probabil nu vom fi o gravida Superman care face tot ce facea inainte ba chiar mai mult si mai bine.
