Uneori, când văd câtă răutate circulă pe undele internetului, am senzația că sunt defectă, că problema e la mine. Să fie pentru că sunt ardeleancă și se zice despre noi că suntem chill?
Nu știu dacă voi reuși să înțeleg vreodată de ce oamenii, atunci când scrii pe placul lor nu zic nimic, nu au reacții. Nu tu like (să știi că l-au citit), nu tu comentariu (”mi-a plăcut pentru că”, ”mi s-a întâmplat și mie”, ”la mine a fost altfel”, ”mulțumesc”, etc.), nu tu share (”citește și tu articolul ăsta”). Daaar când nu sunt în acord cu cele scrise într-un articol sau într-o postare pe rețelele de socializare sar direct la beregată fără strop de diplomație (”ești dusă cu capul”, ”o tâmpenie de articol”, ”astea care scriu pe blog fac reclamă pe bani”, ”ai copiat”).
► Citeşte şi Tipuri de mămici de pe grupurile de Facebook. De la mama ştie tot la mama ulei de cocos
Nu spun că trebuie să stăm toată ziua pe Facebook și pe bloguri dând like în neștire la orice ne iese în cale. Nu există fizic timp pentru asta oricum. Dar, din când în când, la câte un text cu care rezonăm sau care ne-a fost de folos, nu e imposibil să lăsăm o impresie.
