Noi, bărbații ăștia, suntem o specie… PFFF! Cică pe femei e complicat să le înțelegi, dar să vezi cum e la noi….
Ne e frică să iubim. Ne lăsăm greu, suntem de piatră, lei paralei.
Când, într-un final, iubim, ne iau alte frici. Dacă vom fi soți buni, dacă ea chiar e cea lângă care vom trăi până la moarte, dacă vom reuși, pe bune, să avem o căsnicie de câteva zeci de ani.
Și, când ne liniștim puțin, ne lovește în moalele capului. Da, ea, soția. Că cică vrea și un copil! Păi da, ea vrea!
Dar pe noi ne ia frica aia cea mai mare!!! Că nu există frică mai mare pentru un bărbat decât să facă un copil. Adică, undeva, în peștera sufletului lui, el își dorește. Dar… niciodată pe bune! Adică, da, vreau un copil, vreau să-mi poarte numele, ce tare ar fi să merg cu el la fotbal, în cluburi etc. De parcă un copil se naște deja adolescent.
Dragi femei, serios, cea mai mare frică a unui bărbat e faza cu „Vreau un copil”. Când îl ia duduia de lângă el la bani mărunți pe subiectul ăsta, dă în bâlbâială. Pe bune! Transpirații, tremurici, păr ridicat pe spinare. Dacă ea insistă, zău că el își ia chiloții maro. Iar, dacă ea chiar rămâne gravidă, să vezi haos în creierii masculului. Nopți nedormite, probleme existențiale, oftări din senin.
(...)
