Dragă domnule tată,
Erai acolo. Încă nu vedeam. Și era frig. Frig tare. Și totul uscat. Atunci ți-am simțit mâinile. Erau atât de aspre, dar eu am simțit că dacă tu mă ții, îi pot da drumul aerului din piept s-o ia la vale. Ai fost primul care m-a ținut în brațe. Pentru că mama era prea obosită. Prea chinuită de a mă aduce pe lume.
Apoi, ai fost și acolo. Era întuneric. Și nu știam nimic pe lume, decât pe tine și pe mama. Mama nu mă mai auzea. Nu știu unde era. Știu doar că îmi doream tare mult să mă audă, să pot să-i plâng în brațe. Să mă mângâie degete de voi. Să știu că sunteți lângă mine. Și ai venit tu. Din cealaltă cameră. Din pătuț m-ai ridicat. Mama era prea plină de tot ce nu mai putea depăși.
Și acolo, iar. Îmi era foame și tu m-ai hrănit când mama nu mai putea.
Și iar acolo. Am căzut și tu ai zis...
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
