M-am îndrăgostit de băiatul care mă strigă “mama!”

De ochii negri, mari și rotunzi, care atunci când râd îl fac să arate ca un asiatic.
De gurița de rățușcă.
De părul moale, care miroase a popcorn.
De zâmbetul în colțul gurii.
De privirea “e numai între noi, mami”.
De mâinile lui pe spatele meu.

Când te-am văzut pentru prima oară, am știut că suntem făcuți unul pentru celălalt.
Am știut că fiecare clipă grea, epuizantă, frustrantă, merită.
Am știut că vom trece peste toate.
Împreună.
Puternici.
Mai buni.
Nu îmi mai pot imagina viața dinainte de tine. Nu pot și nu vreau!

Nu mi-aș fi închipuit că voi putea fi atât de fericită, renunțând în același timp la tot ceea ce eram, la aproape tot ceea ce iubeam.

Stau câteodată și mă întreb dacă realizezi cât cât te iubesc.
Te iubesc mai mult decât ai tu nevoie de mine; iar pentru tine, acum, sunt totul.

Dar... nici nu vreau să realizezi.
Îmi este de ajuns să știu că te am.
Sunt recunoscătoare pentru asta.
Sunt îndrăgostită de băiatul care îmi spune “mamă!” și nimic nu mă poate face mai împlinită.