– Mami, mâine vii tot la 2:00 să mă iei de la after?
– Acum că nu mai avem bonă care să stea cu Sara va trebui să vin cu ea. Asta înseamnă că depindem de somnul ei și de cât de repede mănâncă. Poate că nu vom ajunge mereu la 2:00, dar până la 3:00 venim. Am nevoie să mă înțelegi.
Așa suna una din cele mai recente dicuții cu Alex pe tema luatului de la școală. După doar două zile de lucrat cu noi i-am spus doamnei pe care o luasem ca bonă că nu suntem chiar un match made in heaven și că trebuie să întrerupem colaborarea. Despre cum zicea că e o rușine să stea Sara cu degetul în gură la somn, că vor râde și păsărelele de ea pentru că se cere în brațe afară și cum a culminat totul cu folosirea cu generozitate a rujurilor mele în timp ce eu o pregăteam pe Sara să ieșim la plimbare poate vă spun cu altă ocazie. Ideea e că m-am trezit singură cu copiii. Iar.
Iată-mă, deci, pregătită să merg după Alex. Sara se trezește la timp, mănâncă liniștită, o îmbrac și jubilez că vom pleca la timp.
(...)
