Nu mai vreau obiective și nici artificii. Mă mulțumesc cu destulul meu

Am câțiva ani deja de când nu îmi mai setez obiective pentru Anul Nou. Simt că mă constrâng și mă limitează. Oricât ar fi ele de realiste, măsurabile, trasate ca la carte, obiectivele așează pe umerii mei o presiune pe care nu mai pot și nu mai vreau să o duc. Nu îmi mai pun deadline-uri și nu mai măsor nimic. Trăiesc așa, în haosul meu și mi-e bine în el.

Nu trag linie ca să adun nici bani, nici case, nici realizări, nici avansări

Adun în schimb zilele frumoase petrecute cu familia mea, momentele în care am râs împreună, clipele în care i-am fost alături copilului meu și m-am bucurat cu ea de lucruri mărunte sau de succese mărețe.

Erau vremuri când scanam anul în ultimele zile, să văd câte lucruri importante am realizat, ce e cu adevărat notabil pe fiecare plan – personal, profesional, familial.