Nu te-a văzut nimeni, mamă....

Nu te-a văzut nimeni.
Nu te-a văzut nimeni la 3 dimineața, când copilul s-a trezit din nou.
Nu ți-a văzut nimeni vânătăile de pe sâni.
Nu te-a văzut nimeni ținându-ți la piept copilul, cu orele. Te dureau brațele....
Nu ți-a văzut nimeni ochii adormiți, la răsărit de soare.
Ținând în brațe copilul care plânge. Și iar plânge.
Rugându-ți copilul înfometat să mănânce.
Nu te-a văzut nimeni când ai simțit că nu ai nimic.
Dar tot ai avut ceva de oferit.
Tot ai avut putere să faci.
Nu te cunosc, mamă dragă,
Dar când îți văd pozele, știu.
Te simt.
Cunosc mama din spatele bebelușului perfect.
Mama ce crește bebelușul care zâmbește deja.

Îți văd cicatricile, văd scutecele și aud cântecele.
Văd nasul înfundat, colicii și lacrimile.
Văd cum îi pui în body mânuțele micuțe.
Văd cum îl iubești și cum plângi.
Și cum îl vei iubi toată viața.