La noi se vorbeste inca foarte mult despre Attachment Parenting, desi in vest adeptii acestuia au inceput sa scada. Alte stiluri parentale sunt acum mult mai 'la moda'. Sa facem o trecere in revista a lor:
Incepem cu cel mai cunoscut, Attachment Parenting.
Termenul a fost inventat de pediatrul William Sears in 1993. La baza acestui stil parental se afla alaptarea (cat mai mult posibil, chiar si pana la 3 ani, ca modalitate sigura de a creste un copil sanatos si fericit).
Urmeaza purtarea bebelusui la piept. Nici prin cap sa nu va treaca sa il lasati sa planga sau sa il lasati singur in patutul lui. El trebuie purtat cu tine peste tot (puteti folosi pentru asta un ham care va permite sa aveti mainile libere) si, pe cat posibil, contactul sa fie piele pe piele.
Punctul trei este sa dormi cu bebelusul, astfel incat el sa se simta in siguranta. Nici nu se pune problema sa il invatati sa doarma toata noaptea, reducand alaptarea sau lasandu-l sa planga, ca sa invete sa se linisteasca singur si sa adoarma iar.
Cea mai frecventa critica a acestui stil parental este ca pune prea mare presiune pe mama, aceasta neavand nicio clipa pentru ea, dormind insuficient si, in general, ajungand sa fie un zombi iritat si obosit.
Parintele delfin
Parintele delfin isi doreste in primul rand ca bebelusul sa fie fericit. In acest fel, pe masura ce creste, el va deveni si un adult de succes. Succesul nu apare ca urmare a urmaririi stricte a unor scopuri precise, ci ca urmare a trairii fericite a fiecarui moment. Ce mai, trebuie sa gandesti pozitiv si lucrurile bune ti se vor intampla.
Foarte important este ca tu, ca parinte, sa fii pozitiv in fiecare clipa a vietii tale, astfel incat sa se faca un schimb de chimicale bune intre tine si bebelus. Incepand chiar din timpul sarcinii, cand, de exemplu, poti sa trimiti timp de 21 de zile la rand cate un email plin de lucruri pozitive, catre persoanele pe care le cunosti.
Cercetarea si principiile le puteti afla din cartea The Happiness Advantage: The Seven Principles of Positive Psychology That Fuel Success and Performance at Work (2010), de Shawn Achor.
Parintele tigru
A fost in mare voga prin 2011, cand a aparut articolul Battle Hymn of the Tiger Mother. Ca principiu general, daca vrei sa fii un parinte de succes, atunci trebuie sa muncesti pentru asta, sa nu lasi nimic la voia intamplarii. Iar planificarea este cheia. Daca stii ca vei avea un copil este bine sa il inscrii inca din timpul sarcinii la orele de vioara, daca vrei sa fii o mama buna si preocupata de soarta sa viitoare.
Mai exact, nu conteaza individualitatea copilului, ci ce consideri tu ca este potrivit pentru el, astfel incat sa devina un individ puternic si de sine statator. Cartea a fost scrisa de Amy Chua si prezinta modul in care si-a crescut ea fetitele, pornind de la principiile chineze ale cresterii copiilor, care sunt foarte diferite de ceea ce cunoastem noi.
Mama frantuzoaica
Ce are ea atat de special, exceptand faptul ca este o frantuzoaica cu picioare lungi si gura mare, cel mai probabil? Ei bine, privita din afara nu pare sa aiba nicio grija pe lume. Ea sta linistita si perfecta sa isi bea cafeaua, in timp ce cei mici dorm toata noaptea, mananca singuri si civilizati si se joaca fara supraveghere si fara sa isi rupa gatul.
Cum? Cum? Cum? Vrem toti sa stim. Asta poti afla din cartea jurnalistei americance Pamela Druckerman, care si-a crescut bebelusul in Paris: Bringing Up Bébé: One American Mother Discovers the Wisdom of French Parenting, aparuta in 2012. Pe scurt, ca parinte, nu trebuie sa te consideri constant la dispozitia celui mic, si nici sa iti dedici ore intregi educarii lui. Curiozitatea sa naturala il va purta acolo unde trebuie.
Pe post de incheiere este parintele CTFD.
Ce inseamna asta? Calm The F--- Down. Spus tie cat mai des pe zi, pana inveti sa ai o atitudine mai relaxata. Mai exact, atat timp cat nu exagerezi in nicio directie, orice decizie ai lua, totul va fi ok.
Autorul acestei intelepciuni este David Vienna si puteti citi despre asta in The Huffington Post.
