Sari la conținut

Excursie la Sinaia cu trenul privat

Am profitat de o duminica insorita ca sa-i facem cunostinta copilului cu o experienta deosebita: calatoria cu trenul. Si o ciorba de fasole in paine la aer curat.

 

N-am mai fost cu trenul de vreo trei ani, de la un Revelion facut la Budapesta, si tot auzisem de minunea tehnicii moderne ajunsa si in Romania: trenurile private, ieftine, rapide si curate. Cand am vazut ca fostul tren spre mare de asta-vara a fost mutat, de la 15 septembrie, pe ruta Craiova-Brasov, via Bucuresti Nord, am zis ca merita sa facem o incercare de-o excursie scurta pana la Sinaia, cu tur si retur in aceeasi zi.

Se poate face foarte usor, dat fiind ca trenul privat pleaca din Gara de Nord la ora 09:00 si ajunge la Sinaia la 10:37, iar dupa-amiaza te urci in tren la 16:25 in Sinaia si ajungi inapoi acasa (Bucuresti) pe la sase seara. In mare, o ora jumate dus, o ora jumate intors si sase ore la Sinaia de petrecut dupa pofta inimii. Si a stomacului.

Cine m-a mai citit stie ca eu si sotul avem o regula in ceea ce priveste copilul, fie acasa, fie in calatorii: ii respectam programul de somn si masa – a se citi: somnul se face doar in patut (exclus carut, nu mai suporta asta de pe la sapte luni), impreuna c-un Mickey Mouse de plus, incepand cu ora 11:00, pana cand vrea el. Asta a fost singura problema dezbatuta cand ne-am hotarat sa plecam toti trei in excursia de-o zi: unde si cum va dormi copilul?

Rezerva-ti locurile, nu te baza pe ce gasesti in tren!

Trenul arata superb, gen Sageata Albastra, este foarte curat (desi cos de gunoi gasesti doar in toalete si in holul vagoanelor), nu miroase a nimic, are afisaj electronic al rutei si un LCD pe care ruleaza niste filmulete de promovare a Romaniei. Este dotat cu prize si poarta cu el o retea wireless – dar de la care sa nu te-astepti la prea multa viteza, avand in vedere multimea de calatori care-o exploateaza simultan. Pentru o calatorie de la Bucuresti la Sinaia (sau Busteni sau Azuga sau Predeal) adultii platesc 25 de lei; elevii, studentii si pensionarii au reducere 50%, iar pentru copiii pana la sapte ani nu se plateste nimic; dar nici nu le poti rezerva loc, trebuie tinuti in brate. Cand trenul e gol pe jumatate – cum am prins la dus – nu-i problema, are si copilul locuri berechet de explorat. Cand trenul este ticsit – cum am prins la intors si cum banuiesc ca se intampla la fiecare sfarsit de saptamana pe ruta asta – chiar trebuie sa te descurci cu el in brate. Partea buna e ca geamurile sunt mari, curate, lipsite de pericole, asa ca poti lasa copilul sa se sprijine de ele si sa ramana fascinat cu ochii la peisajul mereu in schimbare; partea proasta e ca se plictiseste destul de repede, asa ca trebuie sa-ti pui in functiune arsenalul propriu de distractie.

Totusi, ca sa va asigurati locurile si la dus, si la intors, faceti rezervare pe site si platiti biletele in tren, dupa ce aratati controlorului rezervarea pe telefonul mobil sau ii spuneti numele pe care a fost facuta.

N-ai unde schimba copilul, dar ai de unde lua cafea

Ce ne-a dat gata, insa, a fost temperatura din tren. O caldura infernala si la dus, si la intors, de-a trebuit sa-l rugam pe controlor sa ne mai raceasca un pic (geamurile nu se deschid). Acum, poate voua n-o sa vi se para la fel, dar fiind ca doar vagonul intai, cel in care am rezervat locuri pe ambele sensuri, fierbea in halul asta; si-apoi, noi stam acasa la 18-20 de grade, e normal sa fim mai... spartani. Asa ca si treaba asta poate fi subiectiva, dupa gust. Alt inconvenient: n-ai unde schimba copilul. Desi toaletele sunt decente pentru adulti, n-ai unde (mai ales din ratiuni de spatiu, nu de curatenie) intinde o aleza ca sa rezolvi asta. Bine, te poti risca (fata de privirile celorlalti, adica) sa faci asta pe doua scaune, daca ai loc.

In rest, personalul este foarte amabil, calatorii parca sunt si ei mai civilizati (s-au dat dupa decor, probabil), daca piciul nu e pofticios va puteti lua o cafea si o gustare de la automatele din tren. Am plecat din Gara de Nord cu o intarziere de 3-4 minute, dar am ajuns la Sinaia la timp. La retur orele au fost respectate.

Prin urmare, unde culcam copilul? Si-am zis sa punem in functiune Boba Air, care ne-a salvat asa la mare, dar de data asta sa-l port in spate, ca mi-ar fi fost mai usor de urcat pe strazile din Sinaia. Asa ca l-am „montat” imediat ce-am coborat din tren, l-am agatat si pe Mickey cumva pe-acolo, am transformat carutul in portbagaj si ne-am pus pe plimbare. In nici zece minute copilul a adormit – am fi motait si noi un pic pe-o banca in aerul acela tare, sub atata soare – si ne-am vazut de urcusuri si coborasuri. Fitness de-a dreptul cu aproape 12 kilograme in spate.

La Peles in curte e plin de copii!

Dupa ce s-a trezit, am dat o tura prin curte pe la Peles – e plin de familii iesite cu copiii la plimbare pe-acolo, nu doar de turisti si comercianti, ne-am oprit pe la tarabele cu suveniruri si produse traditionale – Tudor isi dorea toate lingurile de lemn din lume – si-am coborat iar in centru, dupa pranz, ca sa gasim o ciorba pe undeva. Cand esti cu copilul mic dupa tine, optiunile pentru o masa decenta la restaurant scad mai ceva ca bateria la smartphone. Desi multe carciumi aratau bine si forfoteau de clienti, nu erau dotate cu ceva esential pentru mancat in familie: scaun de masa pentru copil. Este incredibil cum, intr-o statiune atat de populara, batuta de atatia turisti, se acorda o importanta atat de mica acestei dotari pentru confortul familiilor cu copii mici. Asa ca am bagat capul si intrebat in cateva locuri pana sa ne asezam satisfacuti la o terasa (da, atat de frumoasa a fost vremea la mijloc de octombrie, de stat la terasa). Restaurantul Irish House a fost singurul loc in care ne-au putut oferi asa ceva – am avut o sansa mica, totusi, ca din cele doua scaune de copil ale restaurantului, doar unul era functional. Probabil am mai fi gasit aceasta dotare si la Taverna Sarbului de la Cota 1400. Stiu ca cea din Bucuresti are in inventar asa ceva (pe langa loc de joaca).

Prin urmare, ne-am bucurat cu totii de ciorba de fasole in paine – Tudor a fost cel mai incantat de „castronul” gol din paine pe care l-a primit la rontait, i-am mai amestecat si niste sarmale cu mamaliguta si smantana in propriul bol luat de-acasa, si-am incheiat apoteotic cu un gigantic papanas impartit (nu frateste, evident) la trei. A fost atat de incantat, ca a repetat „papatas” dupa noi de vreo zece ori. Sper sa-i ramana in vocabular. Iar in asteptarea trenului, am dat si cateva ture prin parcul de langa fosta Braserie Cerbul, unde ne-am afundat in covorul de frunze in culori de aprinse de toamna.

 

Sursa foto: arhiva personala

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!