Un studiu de la Universitatea din Queensland a descoperit că femeile care tocmai au devenit mame au mult mai multe șanse să vadă fețe în obiectele de zi cu zi decât alte femei.
Dr. Jessica Taubert de la UQ's School of Psychology a cercetat dacă pareidolia feței (perceperea unei structuri faciale pe un obiect altfel lipsit de viață) este mai frecventă la proaspetele mame, în comparație cu alte femei.
„Am descoperit că femeile care au devenit proaspete mame au evaluat obiectele cu fețe iluzorii ca fiind asemănătoare cu fețe de oameni în comparație cu femeile gravide și cele care nu erau însărcinate”, a spus dr. Taubert.
„Credem că acest lucru se poate întâmpla din cauza nivelurilor crescute de oxitocină din organism după naștere. Oxitocina este cunoscută pentru reducerea stresului, îmbunătățirea stării de spirit și promovarea comportamentelor materne precum alăptarea, astfel încât ar putea contribui la o sensibilitate sporită în perceperea fețelor în obiecte”, adaugă ea.
Cel mai recent studiu a implicat 379 de femei: 79 dintre ele au devenit mame în ultimele 12 luni, 84 dintre ele sunt viitoare mame și 216 dintre ele nu erau însărcinate. Participanții au fost rugați să își evalueze capacitatea de a percepe fețele într-un set divers de imagini, inclusiv imagini cu fețe reale, imagini cu fețe iluzorii în obiecte de zi cu zi și obiecte fără trăsături faciale.
„Am descoperit că femeile care erau proaspete mame erau mai susceptibile de a se confrunta cu pareidolie”, a spus dr. Taubert.
Medicul adaugă: „Creierul nostru are o sensibilitate crescută la orice seamănă cu o structură asemănătoare unei fețe, iar acest lucru joacă un rol crucial în detectarea prezenței fețelor umane în împrejurimile noastre. Până acum nu știam că sensibilitatea noastră la pareidolia feței a fluctuat în diferite etape de viață."
Cercetarea sugerează că răspunsurile la stimulii relevanți din punct de vedere social sunt sporite în timpul copilăriei timpurii.
Medicul concluzionează: “Acest lucru deschide noi linii de investigație, deoarece știm foarte puține despre modul în care creierul se adaptează la provocările unice asociate cu îngrijirea unui nou-născut”.
