Un nou studiu efectuat in Olanda arata ca supraevaluarea copilului de catre parinti poate duce la dezvoltarea narcisimului.
Studiul se opune cercetarilor anterioare care spuneau ca narcismul apare ca urmare a lipsei caldurii parentale. Nivelul de caldura emotionala prezice insa (si aici sunt toti de acord) nivelul copilului de autoapreciere.
Deci care este treaba cu studiul. Acesta spune ca cei mici invata narcisimul prin internalizarea viziunilor supradimensionate ale parintilor asupra copilului. Concluzia inconstienta pe care o trag copiii este ca sunt superiori celorlalti deci au dreptul sa fie privilegiati.
Studiul intareste insa credinta ca copiii se vad asa cum cred ca sunt vazuti de ceilalti, de parca invata sa se priveasca prin ochii celorlalti.
Diferenta intre narcisism si incredere in sine se trage acolo unde se termina viziunea buna despre sine si intervine atenta excesiva fata de propria persoana si admiratia pentru propria persoana.
Cercetatorii de la Universitatea din Amsterdam au intervievat 565 de copii cu varsta cuprinsa intre 7 si 11 ani (o perioada critica de dezvoltare in timpul careia incep sa apara trasaturi narcisiste) precum si parintii acestora, 415 mame si 290 de tati.
Citeste si cum il ajuti sa isi dezvolte increderea de sine.
Copiii au raspuns la intrebarile de evaluare a narcisismului (cum ar fi "copiii ca mine merita ceva in plus"), stima de sine ("copiii ca mine sunt fericiti cu ei insisi ") si caldura emotionala a parintilor ("parintii mei imi arata ca ma iubesc").
Parintii, de asemenea, au raspuns la chestionare care determina ceea ce studiul a numit "supraevaluare parentala" ("copilul meu este mai special decat alti copii") si caldura emotionala ("il las pe copilul meu sa simta ca il iubesc ").
Aparenta asocierea dintre parintii care au o viziune supradimensionata a copiilor si acei copii narcisisti exista insa nu este foarte puternica, iar in dezvoltarea caracterului narcisist al copilului au intervenit si alti factori.
Ce cred
La prima vedere, legatura este evidenta si ma gandesc ca exista parinti care isi vad odraslele ca pe niste exemplare exceptionale cand clar nu sunt. Avem exemple din acestea cu duiumul in jurul nostru si aici trebuie sa recunosc ca studiul a pus punctul pe i si exista clar o legatura intre supraevaluarea copilului si narcisimul lui de mai tarziu.
Dar implicarea componentei emotionale in studiu m-a facut sa ma gandesc daca cumva ii fac rau copilului cand ii zic de 10 ori pe zi ca il iubesc si ca este bun si destept. Oare o sa il transform intr-un mic monstrulet narcisist? Pe de alta parte ii subliniez mereu cand greseste si ii spun ca exista oameni destepti si talentati in fiecare domeniu, nu este singurul si nu este cel mai bun.
Am senzatia uneori ca pasesc pe o franghie subtire in care trebuie sa fac mereu echilibristica cu sentimentele mele, sentimentele lui si ma gandesc ca tot ceea ce spun il va afecta in viitor.
Tu ce crezi?
Sursa foto: hepta.ro
