1. Câte am făcut eu pentru tine!
Băi, e nasol când sau dacă le reproșăm asta copiilor, din atât de multe motive. În primul rând, cel mai probabil că nu ne-au cerut ei să facem toate acele lucruri cu care acum vrem să le scoatem ochii, deci ce treabă au ei? Apoi, ar fi foarte bine ca lucrurile pe care le facem (sigur, că nu se poate cu toate) să le facem pentru că ni le dorim, nu pentru că trebuie sau reprezintă vreun mare sarificiu. Apoi, cam asta înseamnă să fii părinte, nu? Să faci lucruri pentru copilul tău pentru a-l ajuta în drumul acesta al vieții. E ca un fel de job description. Dacă nu-ți place, nu trebuia să te apuci de chestia asta, căci cel mai probabil nu te-a obligat nimeni. Dar să vii apoi, la un moment dat, să-i spui asta copilului, mi se pare în neregulă. Nu, nu mi se pare în neregulă că simți asta, aici cred că orice părinte simte în multe momente că eforturile sale nu sunt răsplătite sau sunt ignorate de-a dreptul. Dar să-i reproșezi copilului diversele lucruri pe care le-ai făcut pentru el, asta nu mi se pare ok.
2. De ce nu ești cuminte?
Pentru că sunt copil. Și pentru că noi, copiii, vrem să descoperim lumea. Prin joacă, prin explorare, prin încercare și repetare și tot așa. Cum naiba să pot sta cuminte, când în fața mea e o lume atât de mare despre care abia aștept să aflu cât mai multe lucruri. A, poți să-mi spui că ți-e greu când fac anumite lucruri pentru că…Și dacă nu e din motive gen că ți-e ție, adult, prea lene ca să ții pasul cu mine, mă voi gândi dacă să iau în considerare solicitarea ta de a fi ceva mai liniștit. Dar cuminte..nu, refuz să fiu cuminte. Apropo, ție îți plac adulții cuminți?
(...)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
Sursa foto: Free pik
