O vorbă din popor spunea așa: „Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”. Și într-adevăr, să ai grijă de un copil este destul de copleșitor. Din fericire, recomandările, cărțile și experții au evoluat de acum câteva decenii până în prezent.
Iată despre ce este vorba:
În trecut, bebelușii erau instruiți să folosească olița la scurt timp după naștere
La începutul secolului al XX-lea, părinții au fost încurajați să înceapă instruirea bebelușilor la oliță când aveau câteva săptămâni.
Scutecele de unică folosință au avut o influență semnificativă asupra întârzierii vârstei pentru intruirea la oliță a bebelușilor. Trebuie remarcat faptul că au fost găsite piese și desene care arată că utilizarea olițelor era practicată încă din Grecia antică.
Nou-născuții erau spălați cu untură sau ulei
Într-o carte cu sfaturi pentru mame publicată la mijlocul secolului al XIX-lea, specialiștii recomandau scăldarea nou-născutului în untură, pentru a îndepărta vernixul. După ce corpul bebelușului era frecat ușor cu untură sau ulei, era apoi spălat cu un burete, săpun și apă caldă.
În zilele noastre, recomandarea este ca bebelușii să fie spălați la 24 de ore după naștere, pentru a-și menține temperatura corpului, astfel încât mama să poată începe să alăpteze imediat după naștere. În plus, vernixul nu trebuie îndepărtat, deoarece servește ca strat protector.
Fără ca nimeni să știe, arsenicul era prezent adesea în preajma bebelușilor
În epoca victoriană era la modă o vopsea artificială de o nuanță verde smarald, care era foarte atrăgătoare. Vopseaua era folosită într-o varietate de articole, cum ar fi tapet, rochii, flori artificiale și chiar cărucioare pentru bebeluși. Problema era că materia primă pentru obținerea acestei nuanțe era arsenicul, o substanță foarte toxică.
Degetele copiilor erau date cu chinină
Chinina este un medicament toxic, utilizat în prezent doar pentru tratarea malariei. Dar se pare că în 1916 acest fapt era încă necunoscut, întrucât, într-o carte, mamele erau îndemnate să aplice chinină pe vârful degetelor copiilor pentru a-i împiedica să sugă degetul sau să-și roadă unghiile.
Părinții evitau să fie afectuoși cu copiii lor
O carte publicată de renumitul psiholog, John B. Watson, în 1928, avea un capitol intitulat „Pericolele dragostei materne excesive” care îndemna mămicile să nu-ți îmbrățișeze sau să-și pupe copiii.
Diversificarea bebelușilor începea la câteva săptămâni de la naștere
Un studiu privind hrănirea sugarilor în perioada de după război a recomandat mamelor să înceapă diversificarea la vârsta de 6 săptămâni și să combine laptele formula cu alimente pentru copii.
Citește și: Cum erau hrăniți bebelușii când mamele nu aveau lăptic, înainte de inventarea laptelui formulă
Într-o altă carte publicată la începutul anilor 1960, un medic a indicat faptul că bebelușilor de 2 zile li se puteau administra cereale și, de asemenea, le-a recomandat mamelor să le dea bebelușilor ceai sau cafea, începând cu 6 sau 7 luni, astfel încât să se obișnuiască cu mâncarea pe care o consumă restul familiei.
