Prietena mea D. a intrat pe ultima sută de metri cu sarcina, aşa că azi am trecut la operaţiunea cumpărat sutiene de alăptat şi altele trebuitoare proaspetei mămici şi puiului de om. Ne-am mişcat bine şi am cumpărat mare parte dintre cele trecute pe listă. Mai rămăseseră de luat câteva lucruri pentru bebeluş, aşa că am dus-o la un cunoscut magazin de specialitate. Până ne-am învârtit noi şi pe aici, până am analizat şi în final am ales, D. obosise şi i se făcuse cam rău.
Cozi mari la toate casele de marcat.
‘Nu cred că mai rezist”, mi-a spus D, abia mă ţin pe picioare. Era plecată de acasă de ore bune. Am rugat-o să stea liniştită, cât încerc să rezolv lucrurile şi am mers direct la una dintre casieriţe:
►Citeşte şi Şi dacă iese tot băiat, ce faci?
“Nu va supăraţi, prietena mea este însărcinată în nouă luni, se simte foarte rău şi nu mai poate sta la coadă. E în regulă să treacă în faţă?”
Mă măsoară două secunde din priviri şi îmi răspunde sec, în timp ce îşi face treaba: “Toată lumea asta aşteaptă la rând!”
“Da, dar prietena mea e gravidă în nouă luni…”
Deloc impresionată: Eu nu mă pot certa cu clienţii, să ştiţi. Rămân tâmpită, însă îmi revin repede. O fixez cu privirea şi sunt pe punctul de a izbunci, când intervine o doamna la vreo 70 de ani care urma la rând:
(…)
Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
