A fost mama la noi în weekend. A ajuns vineri seara, după o călătorie cu trenul de cinci ore, a stat sâmbătă toată ziua, iar duminică am dus-o noi la gară, pentru că a doua zi trebuia să fie la muncă. Chiar dacă a stat foarte puțin, copiii s-au bucurat extraordinar de timpul petrecut împreună. Buna Lali în sus, buna Lali în jos, au dormit cu ea, s-au jucat și au mâncat cu ea, Albert a rugat-o să îl ajute la lecții, Aris la construit avioane din piese LEGO. Și-au mai stins din dor, pentru că distanța dintre noi e mare și de asta nu reușin să ne vedem pe cât de des ne-am dori.
Ei, și duminica era mama pe picior de plecare, când s-a gândit să îmi spună un lucru care așa m-a întristat:
