O căzătură pe terenul de joacă, un accident cu bicla sau o lovitură în timpul unui antrenament pot duce la pierderea unui dinte. În astfel de momente, părinții se întreabă ce ar trebui să facă mai întâi, dacă dintele poate fi pus la loc sau dacă este suficient să aștepte vindecarea gingiei. Puțini știu că un dinte permanent ieșit complet din gingie poate fi, în anumite condiții, salvat, iar păstrarea lui într-un pahar cu lapte până la sosirea la dentist poate face diferența. În cazul dinților de lapte, însă, recomandările sunt diferite. Discutăm cu medicul stomatolog Radu Condrea despre ce trebuie să facem în primele minute după un traumatism dentar, când este posibilă reimplantarea unui dinte și de ce nu ar trebui să ignorăm spațiul rămas liber după pierderea acestuia.
Ce se întâmplă când un copil își pierde un dinte în urma unei căzături sau a unei lovituri?
Uneori, dintele se fracturează. Alteori, se deplasează din poziția lui sau devine mobil. Există însă și situații în care este scos complet din alveola osoasă în care era fixat. Acest traumatism se numește avulsie dentară. Adică sunt afectate țesuturile care susțin dintele, inclusiv ligamentul periodontal, care face legătura dintre rădăcină și os. Este un traumatism important, dar nu înseamnă mereu că dintele este pierdut definitiv.
Primul lucru pe care trebuie să îl stabilim este dacă vorbim despre un dinte de lapte sau despre unul permanent. Diferența este esențială, pentru că un dinte permanent poate fi reimplantat în anumite condiții, în timp ce un dinte de lapte nu trebuie introdus din nou în gingie.
Ce ar trebui să facă părinții în primele minute după accident?
În primul rând, să se asigure că nu există alte leziuni mai grave. Dacă accidentul a fost însoțit de pierderea cunoștinței, dificultăți de respirație, sângerare abundentă sau semne ale unui traumatism cranian, copilul are nevoie de evaluare medicală de urgență.
Dacă problema este la nivelul dinților, trebuie să încercăm să rămânem cât mai calmi și să identificăm ce s-a întâmplat. Dacă dintele a ieșit complet, este important să știm dacă este temporar sau permanent.
În cazul unui dinte de lapte, nu încercăm să îl punem la loc. Putem aplica o compresă curată pe zona care sângerează, cu o presiune ușoară, și mergem cât mai repede la stomatolog. În cazul unui dinte permanent, trebuie să acționăm rapid, pentru că timpul petrecut în afara alveolei influențează șansele de salvare. Recuperăm dintele, îl ținem de coroană, adică de partea albă, fără să atingem rădăcina, și evităm să îl frecăm sau să îl dezinfectăm.
Dacă este murdar, îl clătim foarte scurt cu lapte, ser fiziologic sau, dacă nu avem altceva la îndemână, cu apă curată. Dacă poate fi introdus imediat în poziția inițială, fără să îl forțăm, iar copilul este suficient de mare și cooperant pentru ca manevra să fie sigură, aceasta este varianta preferată. Dacă nu este posibil, îl păstrăm în lapte și mergem de urgență la stomatolog.
De ce este atât de important să ajungem repede la stomatolog dacă a căzut un dinte permanent?
Pentru că pe suprafața rădăcinii există celule care au un rol esențial în vindecarea dintelui după reimplantare. Când dintele este scos complet din alveolă, aceste celule sunt expuse mediului exterior și încep să își piardă viabilitatea, mai ales dacă rădăcina se usucă.
Cu cât dintele rămâne mai mult timp în afara alveolei, cu atât scad șansele unei vindecări favorabile. Ideal este ca reimplantarea să se facă imediat, dacă acest lucru este posibil în siguranță. Dacă nu, ar trebui să ajungem la medic cât mai repede, preferabil în primele 30 de minute.
Un dinte care a stat uscat mai mult de 60 de minute are, în general, un prognostic mult mai rezervat. Asta nu înseamnă însă că după o oră nu mai trebuie să mergem la stomatolog. Chiar și atunci, reimplantarea poate fi luată în considerare în anumite situații.
Este adevărat că un dinte căzut într-un accident trebuie pus într-un pahar cu lapte? De ce tocmai lapte?
Da, este o recomandare corectă pentru un dinte permanent care a fost scos complet din alveolă și care nu poate fi reimplantat imediat. Laptele are un pH și o compoziție care ajută la menținerea viabilității celulelor de pe suprafața rădăcinii pentru o perioadă limitată. Este un mediu mult mai potrivit decât un șervețel, o cutie goală sau un recipient în care dintele rămâne uscat.
Nu recomand păstrarea dintelui în apă pentru o perioadă îndelungată și nici învelirea lui într-un șervețel. Dacă nu avem lapte sau o soluție specială, serul fiziologic poate fi o alternativă temporară. La o persoană conștientă și cooperantă, păstrarea dintelui în interiorul obrazului poate fi o altă opțiune, dar nu o recomandăm copiilor mici, din cauza riscului de înghițire sau aspirare.
Dacă dintele pierdut este unul de lapte, de ce nu trebuie pus înapoi în gingie?
Pentru că sub dintele de lapte se află, în dezvoltare, dintele permanent care urmează să îl înlocuiască. Dacă încercăm să reimplantăm un dinte temporar, există riscul să afectăm mugurele dintelui permanent.
În plus, reimplantarea unui dinte de lapte nu aduce aceleași beneficii ca în cazul unui dinte permanent și poate produce complicații suplimentare. Din acest motiv, recomandarea este clară: un dinte de lapte care a fost scos complet din alveolă în urma unui accident nu se reimplantează.
Asta nu înseamnă că nu este nevoie de un consult stomatologic. Trebuie să verificăm zona traumatizată, să vedem dacă există leziuni ale gingiei sau osului și să evaluăm eventualele efecte asupra dintelui permanent aflat în dezvoltare.
Dar dacă părintele nu știe dacă dintele căzut este de lapte sau permanent?
Este o situație destul de frecventă, mai ales la copiii cu vârste între 6 și 12 ani, când în cavitatea orală există atât dinți temporari, cât și permanenți. Spre exemplu, în jurul vârstei de 6 ani apar primii molari permanenți, în spatele măselelor de lapte, fără să înlocuiască vreun dinte. Mulți părinți nu își dau seama că aceștia sunt deja dinți definitivi.
Dacă nu știm sigur despre ce tip de dinte este vorba, nu încercăm să îl reimplantăm acasă. Îl putem păstra într-un recipient cu lapte și mergem imediat la stomatolog, unde medicul va stabili ce intervenție este necesară.
Cum poate medicul stomatolog să salveze un dinte permanent care a fost scos complet din gingie?
În primul rând, examinăm dintele și zona traumatizată. Verificăm dacă există fracturi, leziuni ale osului sau ale țesuturilor din jur și, în funcție de situație, realizăm investigații radiologice. Dacă reimplantarea este indicată și dintele nu a fost deja repus în alveolă, îl repoziționăm cu atenție. Ulterior, de regulă, îl stabilizăm cu ajutorul unei atele dentare flexibile, fixate temporar de dinții vecini.
Această stabilizare permite țesuturilor să se vindece și limitează mișcările excesive ale dintelui. În cazul unei avulsii fără alte complicații, atela este menținută, în general, aproximativ două săptămâni, dar durata poate fi diferită dacă există și o fractură osoasă.
Tratamentul nu se încheie în momentul reimplantării. În funcție de dezvoltarea rădăcinii și de starea pulpei dentare, poate fi necesar și un tratament de canal.
Fiecare caz trebuie evaluat individual, iar controalele ulterioare sunt foarte importante.
Dacă dintele a fost reimplantat, înseamnă că este salvat definitiv?
Nu neapărat. Reimplantarea ne oferă posibilitatea de a păstra dintele natural, dar nu putem garanta că va rămâne pe arcadă toată viața. Pot apărea complicații, inclusiv resorbția rădăcinii, afectarea pulpei dentare sau anchiloza, situație în care rădăcina ajunge să fie unită direct cu osul.
Aceste probleme nu apar imediat. Uneori, dintele pare stabil și nu provoacă durere, dar modificările pot fi observate ulterior, la controalele clinice și radiologice. La copii și adolescenți, urmărirea este deosebit de importantă, pentru că maxilarele sunt încă în creștere.
Dacă un copil pierde un dinte de lapte înainte de vreme, trebuie să ne îngrijorăm că rămâne un spațiu gol?
Depinde de dintele pierdut și de vârsta copilului. Dinții de lapte au un rol important nu doar în masticație și vorbire, ci și în menținerea spațiului necesar erupției dinților permanenți.
Dacă un dinte de lapte cade cu puțin timp înainte de momentul înlocuirii naturale, este posibil să nu fie necesară nicio intervenție pentru păstrarea spațiului. Dacă însă pierderea se produce cu câțiva ani mai devreme, mai ales în cazul unei măsele de lapte, dinții vecini se pot deplasa către spațiul rămas liber. În timp, acest lucru poate reduce locul disponibil pentru dintele permanent și poate favoriza apariția unor probleme de aliniere.
De ce este important să nu lăsăm spațiul gol dacă un dinte permanent nu mai poate fi salvat?
Pentru că pierderea unui dinte permanent poate avea consecințe care depășesc aspectul estetic. Dinții funcționează împreună, iar fiecare contribuie la masticație și la distribuirea forțelor. Când un dinte lipsește, dinții vecini se pot înclina sau deplasa treptat către spațiul liber, iar dintele antagonist, cel cu care ar fi trebuit să intre în contact, își poate modifica poziția.
În plus, osul din zona în care nu mai există rădăcina unui dinte poate începe să piardă din volum. Acest lucru poate complica ulterior tratamentele de înlocuire.
Pot fi prevenite traumatismele dentare, mai ales la copiii care practică sport?
Nu putem preveni fiecare accident, dar putem reduce riscul și gravitatea unor traumatisme. În cazul copiilor și adolescenților care practică sporturi de contact sau activități în care există riscul de lovituri la nivelul feței, gutierele de protecție sunt foarte utile. Acestea ajută la distribuirea forțelor în momentul impactului și pot reduce riscul de fracturi și alte leziuni dentare.
Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să îl rețină părinții despre dinții pierduți în accidente?
Aș vrea să rețină, în primul rând, diferența dintre dinții de lapte și cei permanenți. Un dinte de lapte scos complet din gingie nu trebuie reimplantat, pentru că putem afecta dintele permanent aflat în dezvoltare. În schimb, un dinte permanent poate fi salvat în anumite condiții, iar primele minute sunt esențiale.
Aș mai sublinia că pierderea unui dinte nu trebuie ignorată când nu mai există durere. Fie că vorbim despre un dinte de lapte pierdut prematur, fie despre unul permanent, care nu a mai putut fi salvat, trebuie să evaluăm consecințele asupra celorlalți dinți și asupra dezvoltării dentiției.
Un accident se poate produce într-o secundă, dar consecințele lui pot dura ani. Câteva informații simple, cunoscute din timp, pot să facă diferența între salvarea unui dinte și pierderea lui definitivă.
Dinții pierduți în accidente: ce facem în primele minute și când mai pot fi salvați?
