Am o prietenă cu doi copii, care locuiește în alt oraș decât maică-sa. E disperată fiindcă, de fiecare dată când vine bunica în vizită, o ia cu șmotrul de la intrare. Aspiră, spală geamuri, dă cu mopul, calcă perdele.
-Băi, mă simt cea mai murdară ființă de pe pământ! îmi zice mereu tipa. Oricât de curat aș face înainte să vină maică-mea, ea tot simte nevoia să mai facă un pic. De parcă ăsta-i singurul scop al bunicilor pe lume: să deretice.
Sunt sigură că, la fel cum unele mame și bunici își exprimă dragostea prin câtă mâncare apucă să-ți îndese pe gât, întrerupând conversația utilă de jdemii de ori cu ”da’ mai servește un pic”, tot așa, alte mame și bunici își exprimă dragostea prin cât de lună și bec îți lasă casa atunci când pleacă de la voi.
Deci nu e rea intenție, ci numai enervant.
(...)
