#MamaInAltaTara. Ce a invatat Mirela despre parenting in Spania

STAT VS. PRIVAT

Am ramas surprinsa de calitatea sistemului de sanatate din Spania. Serviciile sanitare de stat sunt gratuite pentru toata lumea, pana si pentru imigrantii ilegali. Conditiile din spitalele publice sunt foarte bune; medicii specialisti – foarte buni si, in general, sistemul de sanatate public este mult mai bine vazut decat cel privat, fiind si prima optiune a viitoarelor mamici. In general, nicio viitoare mamica nu alege un spital privat pentru controlul sarcinii, daca trebuie sa suporte costul serviciilor sanitare: analize, controale, ecografii, nastere, eventual operatia de cezariana. Optiunea o iau in calcul doar mamicile care platesc o asigurare medicala privata ce le acopera toate costurile unei sarcini. O astfel de asigurare ajunge undeva la 130 de euro pe an, iar costurile sarcinii sunt acoperite doar pentru mamicile care in momentul in care raman insarcinate au implinit doi ani platind asigurarea respectiva.
(…)

Copiii mei s-au nascut la spitale diferite, deoarece ne-am schimbat domiciliul inainte de a ramane insarcinata cu Victor, al doilea baietel. Analizele si controalele de rutina pe parcursul sarcinii le-am facut la policlinica publica cea mai apropiata, gratuit. Ambii copii s-au nascut la spitalul generalist care ne corespunde dupa proximitate. Pe parcursul nasterii am fost asistata de echipa de garda aflata in acel moment pe sectia de maternitate.
Nu exista, in sistemul public, conceptul de medic unic pe parcursul sarcinii, care sa asiste si nasterea, acest lucru se intampla doar la privat. Acesta ar fi, dupa mine, singurul inconvenient pentru mamica ce opteaza sa nasca la un spital public, un detaliu ce joaca un rol important in momentul alegerii intre varianta stat si varianta privat.

PERIOADA SARCINII

Am avut parte de sarcini usoare si fara complicatii. Pe parcursul sarcinilor am facut trei serii de analize complete si trei ecografii. In ambele ocazii am participat la o conferinta gratuita sustinuta de personalul de la maternitate (ni s-a explicat tot procesul nasterii, ni s-a prezentat aparatura oferita de spital, complicatiile care pot aparea, metode analgezice pe timpul nasterii etc.).
In ambele ocazii am facut cursul optional de pregatire pentru nastere, sustinut de o moasa, la policlinica de unde apartin. Cursul este pentru parinti, pot participa si taticii, si are o durata de 9-10 saptamani, de doua ori pe saptamana in sedinte de trei ore, dimineata sau dupa-amiaza (se explica metode de respiratie, pozitii pentru relaxare, modificarile suferite de corpul mamei si evolutia copilului pe timpul nasterii, alaptarea si sfaturi pentru ingrijirea nou-nascutului).
La prima sarcina, la 39 de saptamani am avut intalnirea cu anestezistul, care mi-a explicat optiunile si riscurile unei epidurale si mi s-a realizat prima monitorizare. A doua monitorizare am facut-o la 40 de saptamani, iar Paul a venit pe lume doua zile mai tarziu, la ora 2 dimineata. Sotul meu a fost langa mine tot timpul, ni s-a respectat intimitatea – moasa si asistenta erau singurele persoane care intrau din cand in cand in camera, ca sa vada cum ma simt si cum evolueaza dilatarea. A fost o nastere cu epidurala, am trait ca parinti un moment unic; Paul s-a nascut perfect sanatos, a fost cantarit si masurat imediat, apoi mi-a fost pus la piept fara a i se face un alt control. Doua ore mai tarziu am fost transferati la o camera individuala pe sectia de nou-nascuti, camera cu baie proprie, dus, sofa pentru tatic si televizor. Aici am stat doua zile si doua nopti, apoi am plecat din spital.
In ianuarie 2015 a venit pe lume Victor, la 38 de saptamani si 4 zile. Totul a decurs foarte repede si nu a fost timp pentru a mi se pune epidurala. Conditiile de spitalizare au fost aceleasi, camera proprie cu baie, dus, televizor, haine de schimb pentru mama si copil, prosoape, scutece, produse de igiena, meniu diversificat si la alegere, mancare foarte buna.
(…)

ALAPTAREA

Se incurajeaza alaptarea naturala inca din maternitate. La Paul a durat cateva zile pana am putut sa-l alaptez. Dupa 24 de ore de la nastere, pe timpul noptii, am cerut biberon cu lapte de formula, ca sa il hranim. Nu au refuzat sa ni-l dea, insa asistentele din tura de noapte au comunicat ingrijorarea noastra sefei de salon, iar a doua zi ne-a vizitat in camera o specialista in alaptare, care ne-a linistit si ne-a asigurat ca Paul este hranit suficient cu laptele matern, chiar daca mi se parea putina cantitate.
(…)

AJUTOR DE LA STAT

Spania este un stat cu o natalitate ridicata comparat cu restul tarilor vest-europene. Statul nu ajuta la fel de mult ca in alte tari intemeierea unei familii, concediul de maternitate este scurt, doar de 4 luni. Se ofera apoi posibilitatea reducerii cu o ora a programului de lucru sau intreruperea lui, timp de o ora, „pauza pentru alaptare”, pana ce copilul implineste 9 luni. Eu am optat pentru prelungirea concediului de maternitate cu 21 de zile, reprezentand totalul de ore de alaptare la care am dreptul conform legii.
In urma cu trei ani s-a eliminat ajutorul de 2.000 euro care se dadea fiecarui copil la nastere; parintii nu primesc niciun ajutor financiar pentru cresterea copiilor si nu exista alocatii pentru minori, scolarizati sau nu, ca in Romania.
Unicul ajutor financiar pe care eu il primesc de la stat sunt 100 euro pe luna, pentru fiecare copil, pana la varsta de 3 ani. Acest ajutor il primesc insa doar mamicile cu un loc de munca in momentul nasterii copilului; mamicile casnice nu sunt ajutate financiar de catre stat. Exista un ajutor social pentru familiile cu minori si venituri mici, dar suma este derizorie, undeva la 150 euro/copil, pe semestru.

(…)

Citeste mai mult pe www.oanabotezatu.ro!