Fraţii se contrazic şi "se înghiontesc" mai tot timpul. Este aproape imposibil să trăieşti în aceeaşi casă cu cineva şi să nu se işte conflicte. Cu atât mai mult cu cât subiecţii sunt copii (pentru că au creierul încă insuficient dezvoltat) sau adolescenţi (perioadă în care schimbările hormonale îşi spun cuvântul).
Apariţia conflictelor şi găsirea unor soluţii chiar de cei care le-au iscat sunt comportamente sănătoase, care îi ajută să se dezvolte armonios şi puternic. Cu toate acestea, sunt cazuri în care certurile dintre fraţi se transformă în conflicte puternice şi este nevoie de noi, părinţii, să rezolvăm problemele cât mai repede. Dar cum putem face diferenţa între un conflict minor şi bullying şi cum trebuie procedat?
► Citeşte şi Despre bullying. 5 metode pentru oprirea hărțuirii copilului la școală
Bullying. Ce este bullyingul?
În primul rând, trebuie să ştim că bullyingul se defineşte ca fiind un compoertament agresiv şi dăunător, care se repetă conştient. Adesea, el se manifestă de la fratele cel mare - mai puternic, mai ambiţios, dornic să îşi afirme poziţia în cadrul familiei – către fratele/sora mai mică sau în situaţiile în care unul dintre fraţi consideră că trebuie să repare nedreptăţi (se simte ignorat). Se consideră că cei care provoacă „bullying” nu primesc suficientă atenţie, doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă. Lipsa de afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea - sunt factori facilitatori pentru bullying. Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii vor răni fizic, social sau emoţional pe ceilalţi. Pentru că bullyingul are efecte negative pe termen lung, părinţii trebuie să ia cât mai în serios această problemă şi să acţioneze corespunzător.
Bullying. Cum se manifestă bullyingul?
Bullyingul se manifestă prin comportament agresiv, ameninţări, prin încercări de a-l supăra tot timpul pe celălalt. Mai mult, copiii agresori (bullies) sunt impulsivi, uşor de înfuriat; sunt provocatori, nu respectă regulile; sunt agresivi cu colegii, părinţii, profesorii; nu au remuşcări şi capacitatea de a înţelege emoţiile celorlalţi (empatie); au deficit de atenţie: în timpul orelor desenează, aruncă hârtii, dorm, comentează; au o părere foarte bună, uneori exagerată despre sine.
În ceea ce priveşte ţinta agresiunii, victimele - sunt pasivi în comportament şi comunicare, izolaţi social; sunt precauţi, sensibili, retraşi, timizi; manifestă nesiguranţă, anxietate, sensibilitate exacerbată; au o stimă de sine scăzută.
Bullying.Ce pot face părinţii împotriva bullyingului?
Să intervină atunci când sunt martorii unor astfel de episoade, fără să ia partea victimei şi fără să învinuiască agresorul. Cum? Să susţină că acel tip de comportamente este inacceptat. Ce te face să crezi că este bine să îţi loveşti fratele? În această familie, violenţa este interzisă! Este importanta ca părinţii să nu ia niciodată partea unui copil în conflictele lor, chiar dacă acela are dreptate! Celălalt se va simți ignorat și va deveni și mai agresiv. Instinctul nostru de mame ne spune întotdeauna să îl protejăm pe copilul mai slab. Ceea ce îl va face pe cel mai puternic să își dorească să îl atace și mai tare pe cel mic/slab.
Una dintre tacticile cele mai interesante şi utile este exprimată foarte bine în sintagma „all aboard!”. Acest lucru înseamnă că, pentru stoparea violenţei , toata lumea din familie, de la grădiniţă (şcoală), trebuie să fie implicate.
Mai mult, trebuie înlăturaţi acei prieteni ai copiilor care adoptă astfel de comportamente şi, poate cel mai importa aspect – dacă lucrurile nu funcţionează, trebuie consultat un specialist! Este o problemă foarte importantă, cu consecinţe negative pe termen lung!
► Citeşte şi ”Ești o țigancă, iar părinții tăi sunt gunoieri”. Bullying-ul se învață de acasă
Bullying.Cum putem preveni apariţia bullyingului?
Trebuie să stabilim clar regulile casei, apoi trebuie să asigurăm un climat de calm și empatie în care copiii să învețe să folosească aceste reguli, astfel încât la un moment dat ei vor învăța să gestioneze singuri certurile dintre ei folosind acele reguli ale casei.
Mai mult, nu este normal să îi facem pe plac copilului doar pentru că plânge. El trebuie să știe că plânsul nu aduce cu sine şi împlinirea dorinţelor. Copiii trebuie să învețe să aștepte și să știe că uneori nu obțin ce vor, dar că noi, părinţii, îi înțelegeți întotdeauna. că sunteți acolo să îi simțiți durerea, supărarea, frustrarea. Astfel, crizele de furie vor fi din ce în ce mai rare, pentru că se va simți apreciat, înțeles.
Sursa foto: Free pik
-15929-t.jpg)
