Un sărut între două femei într-un film de animație, un adolescent îndrăgostit de un alt băiat sau o familie formată din doi părinți de același sex. Sunt imagini care au început să apară mai explicit în unele producții Disney și Pixar, stârnind reacții împărțite în rândul părinților. În timp ce unii consideră că aceste personaje reflectă diversitatea societății, alții se întreabă dacă asemenea scene sunt potrivite pentru copii și dacă le pot influența dezvoltarea.
Dar ce spune, de fapt, psihologia despre expunerea copiilor la personaje și relații homosexuale? Poate un desen animat să influențeze orientarea sexuală a unui copil sau impactul este unul diferit?
Ce s-a schimbat în producțiile Disney?
În ultimii ani, Disney a inclus personaje LGBTQ+ în mai multe filme, deși prezența și importanța lor diferă considerabil de la o producție la alta.
În Lightyear (2022), personajul Alisha Hawthorne este prezentat într-o relație cu o femeie, iar cele două împart un scurt sărut. În Strange World (2022), Ethan, unul dintre personajele principale, este un adolescent care are sentimente pentru un alt băiat. Anterior, în Onward (2020), un personaj secundar menționa că are o iubită.
Aceste exemple au generat discuții despre schimbarea modului în care Disney prezintă relațiile și familiile. Totuși, nu există suficiente date pentru a afirma că fiecare nouă producție Disney conține asemenea scene sau că reprezentarea LGBTQ+ crește constant de la un an la altul. Unele filme includ personaje importante, în timp ce altele prezintă doar referiri scurte.
Poate un copil să devină gay pentru că vede astfel de scene?
Aceasta este una dintre întrebările care apar frecvent în discuțiile despre reprezentarea relațiilor homosexuale în filmele pentru copii.
Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), orientarea sexuală este un aspect complex al dezvoltării umane, asupra căruia pot interveni factori biologici, de dezvoltare și de mediu. Cercetările nu au identificat un factor unic care să determine orientarea sexuală a unei persoane.
Nu există dovezi științifice credibile că vizionarea unor personaje gay sau a unor relații între persoane de același sex poate transforma un copil heterosexual într-unul homosexual.
Copiii pot imita comportamente, expresii sau gesturi văzute pe ecran, însă imitarea unui personaj nu trebuie confundată cu dezvoltarea orientării sexuale. De asemenea, preferințele pentru anumite jucării, haine sau activități nu permit stabilirea orientării sexuale a unui copil.
Subiectul a fost abordat și într-un articol mai vechi de pe SuntMamica.ro, „Semne care arată că ar putea fi gay”. Este important însă de precizat că unele interpretări bazate pe stereotipuri de gen, întâlnite în materiale mai vechi, nu sunt susținute de dovezile psihologice actuale.
Ce efect pot avea aceste reprezentări asupra copiilor?
Din perspectiva psihologiei dezvoltării, este important să distingem între influențarea orientării sexuale și influențarea atitudinilor.
Un copil care vede într-un film o familie cu două mame poate înțelege că există și familii diferite de cea în care crește el. La fel, un copil care urmărește un personaj îndrăgostit de cineva de același sex poate deveni curios și poate pune întrebări.
Aceste experiențe nu determină automat identitatea copilului, dar pot oferi ocazii de a discuta despre diversitate, respect și relații.
Totuși, nu orice copil interpretează o scenă în același mod. Vârsta, nivelul de înțelegere, experiențele personale și felul în care adulții discută despre ceea ce apare pe ecran influențează modul în care acesta înțelege mesajul.
De aceea, psihologia nu oferă un verdict universal potrivit căruia orice reprezentare este benefică sau nepotrivită pentru orice copil. Contextul și conținutul concret contează.
Este potrivit ca un copil mic să vadă scene romantice între persoane de același sex?
O distincție importantă este cea dintre reprezentarea unei relații romantice și prezentarea unui conținut sexual explicit.
Un sărut scurt sau o declarație de dragoste între două persoane de același sex nu reprezintă, prin simpla orientare sexuală a personajelor, conținut sexual explicit. Pentru evaluarea adecvării la vârstă, părinții ar trebui să ia în considerare natura scenei, intensitatea ei și capacitatea copilului de a o înțelege, folosind criterii consecvente și pentru relațiile heterosexuale.
Academia Americană de Pediatrie recomandă părinților să nu se bazeze exclusiv pe clasificările de vârstă ale filmelor, ci să se informeze despre conținut și, atunci când este posibil, să urmărească producțiile împreună cu cei mici.
Părinții au dreptul să decidă ce filme sunt potrivite pentru familia lor, dar este important ca această decizie să fie bazată pe conținutul real, nu pe presupunerea că simpla prezență a unui personaj homosexual este periculoasă pentru dezvoltarea copilului.
Cum îi explici copilului o scenă pe care nu o înțelege?
Dacă un copil întreabă de ce două femei se sărută sau de ce un băiat este îndrăgostit de alt băiat, răspunsul nu trebuie să fie complicat.
Pentru un copil mic, poate fi suficientă o explicație simplă: „Unii bărbați se îndrăgostesc de femei, alții de bărbați. La fel se întâmplă și în cazul femeilor. Oamenii pot avea relații diferite.”
Nu este necesar ca părintele să transforme fiecare întrebare într-o discuție amplă despre sexualitate. Academia Americană de Pediatrie recomandă răspunsuri sincere, adaptate vârstei și curiozității copilului.
Aceeași abordare este utilă și pentru alte întrebări sensibile, așa cum este discutat în materialul „Când copiii vorbesc: răspunsurile corecte pentru copilul tău, atunci când vine timpul pentru întrebările «acelea» – Partea I”.
În același timp, părinții își pot transmite propriile valori și convingeri fără să îi învețe pe copii să îi ridiculizeze sau să îi respingă pe cei care trăiesc diferit.
Ce contează mai mult decât scena dintr-un film?
Copiii nu își formează înțelegerea despre relații exclusiv din filme. Familia, școala, prietenii și experiențele de zi cu zi au, de asemenea, un rol important.
Un film poate deschide o conversație, dar nu înlocuiește educația oferită de părinți. Iar interzicerea unei producții nu garantează că un copil nu va întâlni aceleași subiecte în alte contexte.
În plus, dezvoltarea unei imagini sănătoase despre sine presupune ca un copil să învețe că poate pune întrebări și poate vorbi despre ceea ce simte fără teama de a fi judecat. Această dimensiune a relației părinte–copil este abordată și în articolul „Cum să îmi învăț copilul să se iubească pe sine și de ce e important să facă asta”.
De aceea, poate cea mai utilă întrebare nu este doar dacă Disney ar trebui sau nu să includă personaje gay, ci cum îi ajutăm pe copii să înțeleagă ceea ce văd, să pună întrebări și să vorbească deschis cu noi, chiar și despre subiectele asupra cărora adulții au opinii diferite.
Psihologia nu susține ideea că orientarea sexuală se schimbă prin vizionarea unui desen animat. Susține însă importanța comunicării, a informațiilor corecte și a unei relații în care copilul poate întreba fără teamă.
