Leneșule! Of, împiedicat mai ești! Tare încet te miști! Cred că nu știi să gândești! Ești total neatentă și căscată! Sunt cuvinte pe care copiii le aud de la adulții din jurul lor. Uneori le spunem chiar noi, părinții, fie la nervi, fie când le facem o “critică constructivă”, și ținem neapărat să evidențiem aspectele negative. Ne spunem adesea “Cuvintele nu contează” sau “Eu sunt aprig la mânie, arunc ce cuvinte îmi vin, apoi îmi trece. Mare lucru.”
O floare crește frumos, dacă atunci când este udată i se spun cuvinte frumoase, iar dacă este jignită și primește cuvinte urâte, se ofilește. Același efect îl au cuvintele asupra copiilor. Ele au grijă să crească mare și frumoasă caracteristica pe care o numesc
Un copil criticat mereu că este leneș și încet va deveni în timp mult mai lent decât ceilalți
Unul căruia i se spune că nu pricepe, chiar va ajunge să înțeleagă mai greu ce i se spune. Un copil catalogat drept rău și violent va ajunge pe măsură ce crește mai agresiv, pentru că asta a auzit și a ajuns să creadă despre el. Un copil căruia i se spune constant că e rău nici nu se va mai strădui să fie bun. Unul considerat obraznic va răspunde mereu urât, unul etichetat ca bătăuș va sări mereu la bătaie.
