Acum o săptămână când am citit regulile pentru copii și programul de grădiniță în pandemie, primul gând a fost: La naiba, asta e pușcărie.
Apoi mi-am adus aminte de filmul ‘La vită e bella’. Povestea este a unui tată și fiul sau de 8 ani (parcă 8?), prinși într-unul dintre lagărele naziste și cum tatăl îi creionează fiului o poveste, iar copilul nu simte atmosferă apăsătoare, ci se bucură de ce este în jur.
Am ales să am încredere că educatoarele noastre vor ști cum să aibă grijă de copii, fără să se simtă că într-o colivie.
Și așa a fost!
