– Mami, vrei să te mângâi? mă întreabă Beti în timp ce stau lângă ea să adoarmă.
Ce iubită și împlinită m-am simțit dintr-o dată. Nu cred că m-a mai mângâiat cineva de vreo câteva luni bune. Poate ani?!
– Da, iubirea mea, mi-ar plăcea să mă mângâi.
Și simt o mânuță fină și caldă mișcându-se ușor prin părul meu.
Doamne, ce bine e!
– Știi, așa îmi face și doamna la somnul de prânz, de la grădi.
Am ațipit cu părul în extaz. Beti se foia.
– Mami, vreau apă!
Abia reușesc să mă dumiresc unde sunt. Mă ridic, bâjbâiesc pe întuneric, găsesc paharul și îi dau apă.
(...)
