DA și NU când copilul tău lovește. Cum (nu) trebuie să procedezi, în fața unui comportament agresiv (Partea a doua)

Dacă în articolul anterior DA și NU când copilul tău lovește. Cum (nu) trebuie să procedezi, în fața unui comportament agresiv (Partea întâi) - povesteam despre ce NU trebuie să facem atunci când copilul nu își poate controla emoțiile negative și le manifestă prin lovire sau mușcare, acum este momentul să aflăm și ce este recomandat să facem, în astfel de situații.

DA:

Rămâi tu calm și ajută-l pe el să se calmeze – Știm, e greu să îți păstrezi calmul când el te lovește pe tine sau pe cei din jur, dar un comportament agresiv din partea ta nu face decât să îi întărească și lui impulsurile violente.

Așa cum menționat și în partea 1 a articolului, primul gând ar trebui să ne fie: el nu vrea să se comporte astfel, dar așa știe! E treaba noastră să îl învățăm! Astfel, făcând un pas în spate și având această perspectivă, ne este mult mai ușor să găsim calmul în noi. Vorbindu-i cu voce joasă, îmbrățișându-l, spunându-i că este iubit și, mai ales, numind emoția pe care o simte Știu că ești furios și te înțeleg! – sunt strategii care ne măresc substanțial șansele de a stopa agresivitatea.

Ne facem timp să îl învățăm, în momentele de calmitate– Este important să oprim copilul în momentele de tensiune, dar și mai important este să îl învățăm în avans ce să facă, atunci când simte că vine furia peste el. Una dintre cele mai bune modalități de a face acest lucru este să facem prin jocul de roluri. Jocul este esențial pentru dezvoltarea cognitivă și învățarea copilului mic, așa că, atunci când vrem să îl învățăm ceva, cel mai bine este să o facem într-un mod distractiv.

După ce povestim prin joc cum să ne gestionam furia, putem aplica ceea ce am învățat pe animale de pluș. E recomandat să îl încurajăm pe micuț să repete cum să-și gestioneze frustrarea, să caute ajutor sau să-și exprime emoțiile fără să-l lovească sau să muște. Consecvența și practica timpurie sunt ingredientul cheie pentru succes.

Facem reconstituirea scenariului și schimbăm strategia de comportament – După ce copilul se liniștește, discutăm cu el despre cele întâmplate, focusându-ne pe găsirea unor soluții diferite. Cum am fi putut să ne comportăm, în schimb? Poate să inspirăm și să respirăm adânc, poate efectiv să numim emoția: sunt furios! - pentru că, dacă o conștientizăm, la scurt timp a și dispărut sau să părăsim scena de joc, până trece și furia.