De câteva luni, curțile școlilor și feed-urile de TikTok sunt pline de copii care izbucnesc brusc în „six-seven!”. Nimeni nu știe exact de ce, iar explicația „așa e moda” nu mai mulțumește pe nimeni.
Fenomenul vine dintr-un refren de pe internet — un fragment audio din piesa „Doot Doot (6 7)” a rapperului Skrilla, viralizat la finalul lui 2024 și preluat de milioane de utilizatori. Apoi, un adolescent filmat la un meci de baschet a făcut gestul celebru — de acolo, „six-seven” a devenit un cod. Un nonsens colectiv care a migrat din TikTok în clase, pe terenuri de sport și în conversațiile copiilor.
Pentru adulți, pare o prostie. Pentru copii, e un semn de recunoaștere. Un „inside joke” de generație: absurd, contagios și complet inofensiv.
De ce prinde
„Six-seven” nu are mesaj, dar are o funcție. Copiii îl folosesc ca pe o parolă socială. Cine o înțelege, face parte din grup. Într-un peisaj digital saturat, unde identitatea se exprimă prin meme și sunete, acest tip de cod le oferă o formă de apartenență.
În plus, e simplu. Nu cere pregătire, curaj, bani sau talent. E doar un gest comun care îi face să râdă. Într-o lume în care totul e controlat și corectat de adulți, absurdul devine un refugiu.
E periculos?
Nu. Nu ascunde mesaje sexuale, violente sau instigatoare. Singurul risc e cel de context — când gluma scapă de sub control în școală și devine zgomot. Unele instituții au reacționat deja interzicând expresia, dar măsura e mai mult simbolică. A interzice o glumă înseamnă, de fapt, a o prelungi.
Ce pot face părinții
În loc să se grăbească să o „stopeze”, părinții pot folosi momentul pentru a intra în lumea copilului. Să întrebe, cu autentică curiozitate: „Ce înseamnă six-seven? De unde e faza asta?”. Sau, și mai simplu, să intre în joc. Să spună și ei o dată „six-seven” și să râdă împreună cu copilul.
Această reacție aparent banală transmite un mesaj esențial: „te văd, te ascult, pot fi acolo fără să judec”. În absența riscului real, cel mai valoros răspuns e apropierea.
Când părintele participă, nu doar că normalizează un comportament inofensiv, dar deschide și o fereastră de comunicare. Copilul care simte că adultul îi respectă micile ritualuri va veni mai ușor să vorbească despre cele mari.
În esență
„Six-seven” e un fenomen de moment. Nu are semnificație, nu are pericole, dar are utilitate psihologică: creează conexiune între copii. Iar pentru părinți, poate fi o ocazie să facă același lucru — să se apropie, nu să se distanțeze.
Uneori, cel mai sănătos răspuns la un trend absurd e să zâmbești și să spui, pur și simplu: „six-seven!”.
Citeşte şi De ce kendama nu e doar o jucărie. Ce spun psihologii despre beneficiile ei
