De când a început nebunia asta cu coronavirusul tot aud cuvântul statistici. Și despre cum, statistic vorbind, numărul morților nu este atât de mare.
Pe mine chestia asta mă afectează și enervează în același timp. Eu nu pot să văd statisticile fără să văd oamenii din ele. Mie, peste 100 de persoane care și-au pierdut viața într-o singură zi din aceeași cauză nu mi se pare puțin.
Vorbim de oameni, nu de cifre. Acești oameni sunt niște vieți. Cu tot ce înseamnă ele. Cu visuri și dorințe. Sunt părinții, copiii sau bunicii cuiva.
Ok, admit, sunt eu prea sensibilă, dar, serios, nu înțeleg tendința asta de a minimaliza importanța unor vieți de oameni.
Și nu, nu susțin nicio secundă că trebuie să ne panicăm. Nu, tot statistic vorbind, din cauza bolilor de inimă mor mai mulți oameni zilnic. Și nu prin ale țări, ci la noi, aici, în România (apx 400).
Dar fix cum cred că trebuie să-ți protejezi inima, așa consider și că trebuie să acordăm atenție și pandemiei de coronavirus. Nu văd rostul unei expuneri inutile, doar pentru că, statistic vorbind, numărul deceselor nu este de fapt așa mare. Și pentru că oricum sunt mai afectați bătrânii. Pentru că bătrânii pot fi părinții și bunicii noștri pe care noi îi putem îmbolnăvi prin faptul că ignorăm niște reguli de bun simț.
Știm cu toții ce spitale avem și ce condiții sunt ele. De ce să împânzim și mai tare? Știm că e foarte contagios și rezistent virusul ăsta. Deja autoritățile și sistemul nostru erau depășite dinainte să apară primul caz. Acum avem 29 (la momentul când am scris eu) și deja e haos.
Un bărbat de 34 de ani, care avea peste 39 febră, a aflat că are coronavirus de la...
(...)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro
Sursa foto fricidemamici.ro
