Dragă sistemule de învățământ de stat, după o relație de 4 ani, pe care am început-o cu teamă, dar mult optimism, în care am investit încredere, speranță, bunăvoință, dar și dinți scrâșniți a ciudă, pumni strânși a neputință, zile cu dureri de cap, seri târzii cu nervi, îți declar în mod oficial că ai învins! Nu am mai așteptat nici măcar să se împlinească cei 5 ani “de primară” pe care ți-i promisesem la început. Pur și simplu am refuzat să mai experimentez pe copilul meu, așa că l-am luat de mână, am pus pe listă pro-urile și contra-urile, am tras adânc aer în piept și te-am părăsit. Fără regrete, fără să privesc înapoi. Cu o teamă firească de nou, de cum se va descurca într-o școală nouă, cu colegi noi, într-o perioadă și așa dificilă pe care o traversăm. Am luat-o de lângă prietenii ei, din mediul în care se obișnuise și am aruncat-o în necunoscut. Am ales, după puțină cercetare și foarte multă intuiție, o școală privată, unde se studiază programa națională, dar într-un alt sistem de predare/învățare.
Pentru mine, primele indicii au fost mai mult decât liniștitoare
După cum spuneam și într-o postare pe Facebook din prima zi de școală, am dat careul aglomerat și înghesuit pe o adunare ad-hoc, cu baloane și copii fericiți. Am dat cuvântările formale pe discursuri pornite din inimă, rostite cu glasuri gâtuite de emoție. Am dat “sfințirea” pe o binecuvântare scurtă și sinceră. Am dat imnul urlat distorsionat din difuzoare pe un “Acasă” a lui Smiley, cântat de profesori și copii, cu acompaniament de chitară. Atmosfera prietenească din curtea școlii mi-a dat impresia unei mari familii, a unei echipe unite spre binele copiilor, nu a două tabere care abia așteaptă să se acuze și să se șunteze reciproc, cum au devenit, din păcate, părinții și cadrele didactice. Am văzut copii fericiți, părinți relaxați, profesori surâzători, deși petrecuseră zile și nopți în șir lucrând cot la cot cu muncitorii ca să finalizeze noul corp de clădire și să îi poată primi pe copii într-un spațiu funcțional. Deși inima mea zicea că e bine, am așteptat să văd reacția Anei.
