„M-am plictisit!„ – O frază scurtă, care poate trezi instantaneu într-un părinte un sentiment de vinovăție, anxietate și iritare. Dacă un copil se plictisește, avem impresia că noi suntem responsabili pentru că nu am reușit să-i captăm atenția și să-l ținem ocupat. Dar cum poți să te plângi de plictiseală când sunt atât de multe lucruri pe care ai putea să le faci chiar în secunda asta?
În zilele noastre, părinții consideră că un copil care se plictisește, trebuie cu orice preț înscris la activități extrașcolare, să aibă tot timpul ocupat. Fiecare oră liberă din programul lui ar trebui să fie optimizată și folosită pentru ceva util pentru viitorul său.
Citește și Psihologii recomandă: lăsați copiii să se plictisească, în vacanța de vară
Ce făceau părinții noștri când ne plictiseam la un drum lung? Nimic! Ne-au permis să respirăm vapori de benzină, să ne certăm cu fratele sau sora, să ne jucăm cu centura de siguranță și să numărăm mașini roșii sau albe. Ce răspuns primeam dacă ne plângeam de plictiseală? „Du-te să te joci afară.” Sau și mai rău: „Fă-ți ordine în cameră!”, „Citește ceva! Pune mâna pe vreun manual!”. A doua oară nu te mai duceai.
Copilul modern nu are timp de plictiseală. Dar el are nevoie de puțin timp liber în fiecare zi, care îi va aduce mai multe beneficii decât multe alte activități organizate. De exemplu, un copil merge la modelaj și a învățat să sculpteze un cal. El va putea sculpta cu bucurie o herghelie întreagă după, dacă desigur va avea timp pentru asta. Altfel, nu va avea timp să înțeleagă experiența acumulată, să pună din nou în practică ceea ce a învățat sau să găsească o nouă formă pentru deprinderea dobândită.
