O să vă spun cel mai bine secret al meu: la a doua sarcină am fost mai îngrijorată decât la prima. Se întâmpla dupa 7 ani și mă găsea în alt moment al vieții mele. Și de familie. Și de cuplu. Și profesional. Până aici, totul de bine. Rău nu era. Doar că era….altfel. Și oricum Măriuca a fost o surpriză pentru mine, deși o așteptam și știam că va veni cândva. Doar că ea m-a ales mai repede decât credeam eu. M-a prins. Trăiam în 3 de 7 ani, eram deja o echipă sudată. Blonda era sufletul petrecerii și în centrul atenției noastre, al tuturor. Eu eram freelancer de 2 ani. Soțul avea și are program aproape în fiecare zi a săptămânii. Mai are deplasări. Vine acasă după ora 20.00. M-am îngrijorat. Mult. Mi-a luat ceva timp până să aflu că meseria despre părinte nu este despre îngrijorare.
Aoleu, ce mă fac? Dacă nu voi fi o mamă bună pentru micuță? (Eu zic că sunt, doar în brațe vrea la mine. Și simt că m-am conectat cu ea de la aflarea veștii, în ciuda îngrijorării mele. A fost blândă, încă din burtică.)
Dacă o voi trăda pe Teo? Dacă se va simția ea trădată? Dacă nu o va iubi pe surioara ei? (La aflarea veștii, Teo a țopăit de bucurie și le-a zis colegilor a doua zi, la școală. Aveam doar 2 săptămâni de sarcină. Și-au zâmbit încă din primele săptămâni. Simt că se străduiește. Nu e perfectă, dar cine e???)
Cum voi putea lucra? Până când? Dacă îmi va fi rău? (Mi-a fost mai bine decât vreodată. Am avut zile când dormeam la prânz, acasă, nu cu capul pe birou. Eram freelancer și mi-am putut face propriul program. Am lucrat până vineri la prânz și sâmbătă dimineață am născut.)
Nu mai vreau să nasc la stat. Dar avem bani de naștere în sistem privat? Dar de analizele alea costisitoare? (N-am mai născut la stat, am convenit cu soțul că e ultima noastră experiență de acest gen și vrem să o facem plăcută. Cu 7 ani în urmă, la Polizu, fusese horror).
O putea medicul meu să mă urmărească? Cum o să nasc? Am 39 de ani! Nu vreau să fac amniocenteză! (Medicul m-a urmărit foarte bine, mi-am făcut abonament la Regina Maria și am născut acolo. A fost costisitor, dar a fost o experiență normală, către plăcută. Strânsesem cu 1 an înainte bani să îmi iau un Longines. S-au dus către spitalizare aceste economii și nu îmi pare deloc rău. Între timp, am uitat de ceas. Poate își amintește cineva și mi-l face cadou.)
(...)
Citeşte mai mult pe florinabadea.ro
Sursa foto: Florina Badea
