Așa i-a spus. Iar fetița, fetița de vreo 2-3 anișori, și-a strâns mâna între picioare, încercând să-și ascundă pata umedă de pe pantalonii ei scurți roz, care acum erau de un roșu aprins, din cauza umezelii.
Așa i-a spus. Iar fetița și-a aplecat capul și a închis ochii.
Așa i-a spus. Iar fetița s-o fi gândit ce înseamnă cuvântul acesta- nerușinato, oare de la ce vine? Și apoi și-a adus aminte, că vine de la rușine.
Dar ea nu se simțea rușinată.
Se întâmplase ceva firesc. O trecuse, a uitat să anunțe, a scăpat pe ea.
Iar tu, tu mamă, care ți-ai făcut fetița nerușinată, nerușinată pentru un fenomen pur și simplu firesc, aș vrea să te oprești puțin în loc.
A cui e rușinea de fapt? A ei sau a ta?
(...)
Citește mai mult pe miculmarc.ro
