La un copil de 7 ani cu talpa plată, părinții aud de obicei două sfaturi care se bat cap în cap: să poarte taloneți sau tălpici, respectiv să meargă desculț ori în încălțăminte barefoot. Cele două sfaturi răspund la întrebări diferite, iar ce contează de fapt e altceva: dacă piciorul doare.
Flexibil sau rigid
Prima distincție e între piciorul plat flexibil și cel rigid. La cel flexibil, bolta lipsește când copilul merge sau stă în picioare, dar apare când stă așezat sau se ridică pe vârfuri. La cel rigid, bolta nu apare în nicio poziție. Testul pe vârfuri se poate face acasă, în două minute.
Forma flexibilă e de departe cea mai frecventă, iar cele mai multe cazuri nu dau simptome. Mai des dor cele asociate cu un tendon al lui Achile scurtat. Uneori piciorul plat e primul semn al unor sindroame, cum sunt Ehlers-Danlos, Marfan sau Down, motiv pentru care medicul urmărește și alte semne.
Ce se întâmplă pe vârste
Sub 3 ani. Piciorul plat e normal la aproape toți sugarii și copiii mici, pentru că talpa are o pernă de grăsime și mușchii sunt încă în formare. Bolta apare, de regulă, în jur de 5 ani. Nu se corectează nimic.
3-6 ani. În acești ani bolta se conturează cel mai vizibil. Măsurătorile arată o dezvoltare rapidă până la 5-6 ani, apoi un ritm mai lent, cu schimbări care mai pot apărea până la 12-13 ani. Literatura nu are un consens exact: unele lucrări plasează formarea arcului între 2 și 3 ani, altele pe parcursul întregii copilării, până la 10 ani.
6-8 ani. La copiii care poartă încălțăminte obișnuită, înălțimea arcului devine relativ stabilă după 7 ani. Un copil de 7 ani cu talpa încă plată și fără durere mai are șanse de schimbare, dar mai mici decât la 4 ani. Unii copii nu își formează niciodată bolta, și asta nu înseamnă automat o problemă.
Adolescență. Dacă piciorul rămâne plat, pot apărea dureri pe talpă. Operația se ia în calcul rar, la adolescenți cu durere persistentă sau când piciorul devine rigid.
Cine e mai expus. Băieții au un risc de două ori mai mare decât fetele. Copiii obezi au un risc de aproape trei ori mai mare decât cei cu greutate normală. Hipermobilitatea articulară și antecedentele familiale cresc și ele probabilitatea.
Tălpici și taloneți
Ghidurile de ortopedie pediatrică spun clar că nicio tălpică, orteză sau pantof special nu schimbă forma unui picior plat flexibil. Același ghiduri admit că suporturile moi pentru arc pot ajuta copiii și adolescenții care au dureri. Un copil fără dureri nu are nevoie de inserții, ci de încălțăminte bine potrivită.
Studiile susțin partea cu durerea, nu partea cu forma. O meta-analiză publicată în 2024 a concluzionat că tălpicile ortopedice funcționează bine la școlarii cu picior plat dureros. Variantele personalizate, realizate prin imprimare 3D, au dat rezultate mai bune decât cele gata făcute, în special la copiii cu indice de masă corporală mare. Într-un studiu pe 32 de copii urmăriți doi ani, durerea s-a redus la cei de peste 6 ani. Într-un studiu randomizat pe 52 de copii, cei cu tălpici personalizate au avut după 12 săptămâni mai puțină durere și mai mult confort decât grupul de control.
Baza de dovezi rămâne totuși modestă. O revizuire sistematică pe 7 studii, cu 679 de copii între 3 și 14 ani, notează că toate rezultatele sunt favorabile, dar cu risc de bias, fără un algoritm de tratament acceptat și fără un tip ideal de orteză. Singura trăsătură comună a modelelor testate e un arc longitudinal intern înalt.
Studiile privesc tălpici pe toată lungimea tălpii, nu cupe de călcâi folosite singure. Denumirile din magazine se amestecă, așa că merită clarificat, înainte de cumpărare, ce produs exact a recomandat medicul sau terapeutul.
Încălțămintea barefoot
Argumentele pentru mersul desculț vin mai ales din studii observaționale. Un studiu multicentric pe 810 copii și adolescenți a găsit că purtarea obișnuită de încălțăminte reduce bolta și unghiul halucelui în toate grupele de vârstă, chiar după controlul factorilor de confuzie. O revizuire mai largă a arătat că, în general, copiii încălțați au picioare mai plate și mai puțină forță la exercițiul de „picior scurt". Aceleași lucrări avertizează că mulți factori nu au fost controlați suficient: greutatea, sexul, nivelul de activitate.
Testele directe dau o imagine mai temperată. Într-un studiu randomizat pe 70 de copii de 9-12 ani, nouă luni de pantofi minimaliști la școală au adus creșteri moderate, dar nesemnificative statistic, ale mușchilor tălpii și ale forței degetelor. Echilibrul s-a îmbunătățit semnificativ la testul Y, în direcțiile postero-medială și postero-laterală. O meta-analiză din 2024 pe 28 de studii, cu participanți de toate vârstele, a găsit o forță mai mare a degetelor 2-5 la purtătorii de pantofi minimaliști, dar cu certitudine scăzută până la foarte scăzută a dovezilor.
Nu există, deocamdată, studii care să compare direct tălpicile cu încălțămintea barefoot la copii cu picior plat. Niciuna dintre cele două variante nu bate cealaltă pe hârtie.
Piciorul plat și sportul
Un studiu publicat în Pediatrics în 2009, pe copii de 11-15 ani, a arătat că piciorul plat nu e un dezavantaj pentru performanța atletică. Un copil cu picior plat flexibil, fără dureri, poate face orice activitate fizică.
Când e nevoie de un consult
Evaluarea ortopedică e indicată când piciorul doare, când apar răni prin presiune sau zone de frecare în pantof, sau când piciorul e rigid. Medicul are nevoie să știe dacă alți membri ai familiei au picior plat și dacă există boli neurologice sau musculare cunoscute. Radiografia se face doar la copiii cu dureri.
Pentru tendonul lui Achile scurtat, ghidurile recomandă întinderea la perete. Copilul se așază la vreo trei pași de perete, cu un picior în față și genunchiul îndoiat, celălalt picior întins, ambele călcâie pe podea, și ține poziția 30 de secunde, apoi schimbă piciorul. La al meu, după a douăsprezecea secundă începe negocierea.
Informațiile din acest articol sunt generale și nu înlocuiesc consultul unui medic ortoped sau pediatru.
