Sari la conținut

Psihologii ne învaţă: 3 stadii de dezvoltare ale băieţilor, de care ar trebui să fie conştienţi toţi părinţii

A fi părinte nu se rezumă doar la a te îngriji de mâncarea şi de hainele copilului, ci şi de emoţiile lui, de nevoile afective, de a-l creşte frumos şi fericit. Mai mult, a fi părinte de fată este diferit de a fi părinte de băiat. Fiecare se dezvoltă diferit şi are nevoi distincte. Iar atunci când vine vorba despre băieţi… psihologii disting 3 stadii de dezvoltare, pe care fiecare părinte de băiat ar trebui să le cunoască:

De la 1 la 6 ani:

Bebeluşii sunt bebeluşi, indiferent de sex. Ei iubesc să se ne jucăm cu ei, să îi ţinem în braţe, să le vorbim – să primească atenţie! În această etapă, bebeluşii descoperă lumea prin diferite activităţi şi este extrem de important să îi implicăm în cât mai multe. Erich Fromm, psiholog social de origine germană, a efectuat cercetări semnificative cu privire la rolul părinţilor în dezvoltarea copiilor de vârste fragede. Iată care sunt cele mai pregnante concluzii:

  • Dacă mama suferă de depresie, atunci şi copilul va fi afectat – deoarece dragostea pentru viaţă se transmite de la mamă la fiu.
  • Băieţii au nevoie de implicarea părinţilor – iar mamele joacă rolul părintelui grijuliu şi iubitor. Iar acest lucru este foarte important, întrucât copiii au nevoie să se simtă iubiţi şi în siguranţă.
  • Rolul tatălui trebuie să fie unul autoritar, să fie figura eroului în ochii copilului, persoana de la care copilul trebuie să înveţe ce e bine şi ce e rău.
  • Dragostea mamei este necondiţionată. În timp ce mama îşi iubeşte băiatul doar pentru că este, tatăl are nevoie să simtă că micuţul merită toată iubirea lui, comportându-se exemplar. În acest mod, băiatul învaţă despre moralitate şi reguli. Dacă nu există o balanţă între aceste două atitudini, există riscul ca cel mic să devină un adult narcisist sau crud.
  • Cu toate acestea, după primii doi ani mama trebuie să stabilească limite în relaţia cu fiul ei, pentru a nu se dezvolta complexul lui Oedip.

Stadiu doi – de la 6 la 13 ani

Este perioada în care băieţii înţeleg ce înseamnă să fii băiat şi se caută să se implice în cât mai multe activităţi bărbăteşti. Peggy Drexler, psiholog care şi-a petrecut mare parte din viaţă studierii diferenţelor dintre sexe, este de părere că cele mai importante aspecte de reţinut pentru perioada 6-13 ani, în cazul băieţilor, sunt:

  • Reţineţi că băieţii… tot băieţi sunt – Iar prin acest lucru nu trebuie să reţinem că trebuie să ţinem băiatul departe de activităţile masculine şi uşor agresive,  ci mai de grabă că trebuie să ne împăcăm cu faptul că este normal să aibă astfel de interese. Încurajaţi-i independenţa şi spiritul aventuros. Dacă va dori să joace cu o armă de jucărie sau un joc video violent va găsi o cale, în ciuda obstacolelor impuse de tine…
  • Respectă-i individualitatea – Fiecare bărbat îşi exprimă masculinitatea în felul lui, iar dacă al tău iubeşte baletul nu înseamnă că este un ciudat. Fiecare cu pasiunile lui :)
  • Încurajează-i interesele diverse – Dorinţele părinţilor, în general, sunt ca pasiunile celui mic să coincidă cu ale lor. Dar încurajându-ţi băiatul să se implice în activităţi diverse îi va îmbogăţi imaginaţia şi îl va ajuta să aprecieze libertatea de a alege.
  • Nu îţi seta aşteptări legate de gen – Doar pentru că e băiat nu te aştepta să iubească numai maşinile. Peggy Drexler susţine că, în urma cercetărilor sale, a observat că acei băieţi care nu au fost îngrădiţi de aşteptările legate de gen au crescut mult mai liberi, mai toleranţi sexual, mai independenţi.
  • Învaţă-l să asculte criticile – Învaţă-l să asculte criticile şi să accepte ce e mai bun din ele. Nimeni nu e perfect!

Stadiul 3: Plus 14 ani

În această perioadă este destul de dificil să te cooperezi cu el, deoarece schimbările hormonale produc comportamente agresive. În această etapă, rolul părinţilor este de a-l ajuta pe copil să îşi canalizeze corect energiile:

  • Trebuie ca părintele să îşi înveţe copilul să fie responsabil pentru acţiunile sale. Responsabilitate nu vine natural, trebuie învăţată. Aşa cum susţine şi psihologul Steven Stosny, atunci ând vine vorba despre responsabilitate, cel mai important lucru pe care un copil trebuie să îl reţină este că: puterea, privilegiul şi responsabilitatea merg mână în mână. Atunci când eşti responsabil, ai parte şi de putere şi de privilegiu. Din păcate, însă, şi vice versa este valabilă.
  • În acelaşi timp, copilul are nevoie de spaţiu, pentru a-şi contura identitatea. Psihologul consideră că, atâta timp cât copilul nu are un anturaj care i-ar putea face rău, trebuie să i se ofere libertate, independenţă.
  • Stabiliţi de comun acord reguli – Pe care să le respectaţi cu toţii! Altfel, nu va ştii ce sunt disciplina şi respectul.
  • Nu uitaţi să fiţi un model pentru el! – Nici nu contează ce îţi înveţi copilul să facă, atâta timp cât tu acţioneazi exact la polul opus faţă de ceea ce susţii. Fii un exemplu bun şi vei fi un părinte bun pentru băiatul tău!

Citeşte şi Creşte-ţi copilul cu înţelepciune tibetană: ce este importat să audă copilul de la tine, în funcţie de vârsta pe care o are

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    Caloria.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!