Dragul meu,
Astăzi e Ziua Copilului. O zi în care lumea întreagă vorbește despre copii, dar eu nu vreau să vorbesc despre copii în general. Vreau să-ți scriu ție. Ție, care ai venit în viața mea nu doar ca un copil, ci ca un început nou. Ca o întrebare. Ca un adevăr spus într-un fel pe care nu-l mai știusem până atunci.
Când ai apărut, n-am știut nimic din ce știu acum. Credeam că o să fiu eu cea care te învață cum e lumea, dar s-a întâmplat exact invers. De când ai venit, ai început să mă dezvelești de graba mea, de așteptările mele, de oboseala de a fi mereu “om mare”. M-ai învățat să privesc din nou norii fără să mă grăbesc. M-ai învățat că o îmbrățișare poate rezolva o zi întreagă de tristeți. M-ai învățat că nu trebuie să am toate răspunsurile, ci doar să fiu acolo, sinceră, atentă, prezentă.
Să te văd crescând e cel mai frumos și cel mai dureros lucru din viața mea. Pentru că te vreau mic și te vreau mare, în același timp. Te vreau cu mine, dar și liber. Îți vreau râsul de copil, dar și visele de adult. Îți vreau sufletul curat, neumbrit de îndoieli, și în același timp știu că lumea o să ți-l lovească uneori. Și nu pot să te feresc mereu. Dar pot să-ți fiu aproape. Pot să fiu locul unde te întorci când totul pare greu de dus.
Citește și Scrisoare pentru tine, copilul meu, de ziua ta
Citește și Scrisoare pentru tine, copilul meu, în prima zi de şcoală
Știi, uneori, noaptea, te privesc cum dormi. Și mi se pare că ți se aud toate gândurile în liniște. Că respiri povești, visuri și emoții pe care încă nu știi să le pui în cuvinte. Și îmi vine să-ți promit că nu o să te las niciodată singur cu ele. Că o să învăț să le ascult, chiar și atunci când tu nu le spui.
Nu vreau să fii cel mai bun, nu vreau să fii cel mai cuminte, nici cel mai curajos. Vreau doar să fii tu. Asta e tot ce am nevoie. Să nu-ți fie frică să fii așa cum ești. Să nu te îndoiești de tine doar pentru că unii nu te văd. Să știi că iubirea mea nu se schimbă dacă greșești, nu dispare când plângi, nu se termină când îți cauți drumul în alte locuri decât aș fi ales eu.
Poți să-mi spui orice. Sau să nu-mi spui nimic, dacă n-ai cuvintele. Eu tot o să te înțeleg. Poți să fii fragil sau puternic, furios sau liniștit, gălăgios sau tăcut. Eu tot o să fiu acolo. Nu ca o mamă perfectă — că nu sunt — ci ca o mamă vie, care încearcă, zi de zi, să te iubească mai bine. Să nu-ți ceară să fii altcineva. Să nu te împingă în direcții care nu ți se potrivesc. Să nu uite că tu nu ești o extensie a mea, ci un om întreg, cu o lume a ta.
În tine locuiește ceva mai mare decât orice am construit eu vreodată. Și e o onoare să te pot însoți o vreme pe drumul tău. Să-ți țin mâna azi, dar să învăț, ușor, să ți-o dau drumul mâine. Pentru că, într-o zi, vei merge singur. Și vreau să știi, indiferent unde te poartă pașii, că ai în mine un acasă care nu se stinge niciodată.
Te iubesc. Mai mult decât pot spune. Mai mult decât știu. Mai mult decât timpul.
La mulți ani, copilul meu.
Cu toată inima,
Mama
